Republica Moldova promovează o politică în scopul modernizării şi aducerii în corespundere cu standardele europene a sistemului protecției sociale, sănătăţii şi de drept, depunând în acelaşi timp eforturi susţinute în asigurarea, în toată măsura posibilului, a dreptului inerent la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare a copilului în corespundere cu prevederile Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului în vigoare din 25.02.1993, cu accent pe prevenirea fenomenului suicidar și promovarea politicilor de susținere a familiilor în vederea creșterii bunăstării, prevenirii plecării peste hotarele țării a membrilor familiilor cu copii.  Cu toate acestea, în pofida acestor eforturi, Republica Moldova se confruntă în prezent cu un nivel înalt al mortalităţii prin suicid, iar în ultimii ani, conform datelor statistice, chiar cu o creștere semnificativă. Statisticile oficiale ale Republicii Moldova, precum și alte informații, analize, rapoarte au scos în evidență principalele repere ce conturează tendințele fenomenului suicidului și tentativelor de suicid în ţară. E de remarcat că în procesul de colectare și monitorizare a datelor s-a constatat că există abordări diferite în politicele Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Sănătății și Biroului Național de Statistică. Actualmente lipsește un sistem unic de colectare a datelor în domeniu, evidenţiindu-se anumite discrepanțe în bazele de date.  Hotărârea Guvernului RM nr.33 din 11.01.2007 cu privire la ,,Regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici” prevede la p.34, pe de o parte, că ,,Activitatea de monitorizare are un caracter permanent, fiind desfăşurată pe toată perioada de implementare a unei politici publice, care include atât colectarea şi prelucrarea datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau efectelor neprevăzute, cât şi propunerea eventualelor corectări de conţinut şi de formă în politica publică implementată”, pe de altă parte, la p.39 stipulează că ,,În activitatea de monitorizare urmează a fi aplicat mecanismul de control al executării documentelor de politici cantitativ (statistic) şi calitativ (cu analiza impactului), asigurând realizarea consecutivă şi deplină a politicilor” [1]. Documentul de faţă înaintează cerinţe şi faţă de Rapoartele de monitorizare care au drept scop evaluarea rezultatelor înregistrate la stadiul corespunzător al implementării politicii în ceea ce priveşte obiectivele specifice, costurile/cheltuielile suportate, atingerea indicatorilor de performanţă specifici fiecărei activităţi şi formularea propunerilor de îmbunătăţire/corelare a politicilor.  Structura rapoartelor este determinată de structura documentului de politici, dar poate fi perfecţionată ca urmare a sincronizării procesului de raportare al instituţiilor privind documentele de politici în vigoare în vederea eliminării dublării procesului de raportare. Frecvenţa rapoartelor de monitorizare trebuie să fie conformă stadiului implementării politicii în raport cu rezultatele intermediare tangibile.  Raportul de monitorizare trebuie să identifice cel puţin următoarele aspecte [1]:  a) remanierile instituţionale care au survenit în urma implementării;  b) modificarea situaţiei grupurilor-ţintă vizate de document, atât pe parcursul implementării, cât şi la finalizarea acesteia; c) impactul în urma implementării (economic, juridic, social, ecologic etc.);  d) costurile implementării;  e) gradul de respectare de către responsabili pentru implementare a termenelor, costurilor şi conţinutului acţiunilor din cadrul planului de implementare;  f) motivele neexecutării sau executării parţiale.  Din această analiza, rezultă că la momentul de faţă există un cadru legal care direct sau indirect reglementează procedurile de monitorizare a statisticii cu privire la suicid şi tentativele de suicid în RM, însă e de menţionat că procesul de monitorizare deloc nu corespunde Hotărârii Guvernului RM nr.33 din 11.01.2007. Nicio instituție nu și-a asumat responsabilitatea de monitorizare şi evaluare a politicilor şi statisticilor din domeniul suicidului, astfel creând o discrepanță semnificativă între datele înregistrate despre suicide.  În Hotărârea de Guvern nr. 710 din 20.09.2011 cu privire la aprobarea Programului strategic de modernizare tehnologică a guvernării (e-Transformare), la p.147 este indicat expres că ,,Pentru asigurarea unui proces eficient de colectare, verificare, raportare şi diseminare a datelor pe indicatorii generali de progres (la nivel naţional şi internaţional) care sunt monitorizaţi de alte instituţii şi, respectiv, solicită o coordonare a eforturilor de către Cancelaria de Stat şi instituţiile-partenere de implementare a prezentului Program strategic, entităţile implicate în procesul de implementare vor institui un mecanism interinstituţional de comunicare a datelor, colaborare şi monitorizare în comun a indicatorilor care presupun această necesitate, pentru a nu se dubla în activităţile sale” [2].  În acelaşi act normativ, menţionat supra se indică expres: colectarea de date va fi automatizată pe cât e posibil, va avea drept surse rapoartele de progres din partea instituţiilor selectate, sondajele interne şi externe (de nivel naţional şi internaţional), rapoartele automatizate generate de modulele de monitorizare a numărului de vizitatori, proceduri parcurse în regim online, durata de deservire înregistrată în mod automat etc. Deci, serviciile publice digitalizate, portalul guvernamental unic şi platforma tehnologică comună sunt astfel construite încât să facă posibilă colectarea automatizată a datelor.  Pe baza datelor primare primite din partea instituţiilor implicate, a partenerilor externi şi locali în implementarea e-Transformării, precum şi pe baza datelor extrase din sondajele interne, externe, în rândurile cetăţenilor şi în rândurile instituţiilor selectate, Cancelaria de Stat va elabora rapoarte periodice de progres, rapoarte de evaluare la mijloc de termen şi la încheiere, note informative pentru instituţiile relevante, la solicitare şi necesitate, precum şi va disemina rapoarte, note informative, comunicate de presă cu privire la rezultatele obţinute la diverse etape de implementare a proiectelor din cadrul agendei. Astfel, se mizează pe asigurarea unei informaţii exhaustive, transparente şi accesibile cetăţenilor, mediului de afaceri şi autorităţilor administraţiei publice centrale [2]. Modul actual de înregistrare a datelor despre suicide relevă, în primul rând, indiferenţa societăţii moldoveneşti faţă de atare problemă. E de subliniat faptul că la nivel naţional există o neclaritate în privința instituției responsabile de monitorizarea şi evaluarea politicilor şi statisticilor din domeniul suicidului. Interpretarea datelor este posibilă doar în baza unor indicatori, deoarece în momentul de faţă instituțiile guvernamentale nu colectează datele cu referire la următoarele aspecte: nivelul de instruire, statutul profesional, starea civilă, mărimea familiei, starea materială, naționalitate, modalităţi de realizare a suicidului, factorii ce au stat la baza suicidului/tentative etc. Nu este indicat dacă una și aceeaşi persoană a avut mai multe tentative de suicid și dacă a beneficiat de vreun suport psihologic în vederea prevenirii altor tentative, sau, în genere, dacă s-a lucrat cu ea. Majoritatea subiecţilor cu comportament suicidar sau cu tentative de suicid care totuşi au rămas în viaţă, de regulă, nu sunt luaţi la evidenţă de către specialişti şi nu beneficiază de asistenţa psihologului şi/sau a psihoterapeutului. Astfel, putem spune cu fermitate că în ţara noastră nu sunt elaborate măsuri fundamentale de profilaxie a acestui fenomen, deoarece putem întreprinde măsuri de prevenire a astfel de cazuri doar având o imagine clară despre situaţia din domeniu. În acest context, subliniem necesitatea și importanța unei decizii prin care se va propune o instituţie de coordonare şi monitorizare a politicilor şi statisticilor din domeniul suicidului şi tentativelor de suicid.