Fenomenul manifestării furiei la şoferi este astăzi intens popularizat de mass-media ca o situaţie din ce în ce mai frecvent întâlnită pe șoselele din Republica Moldova. Din păcate, cuvintele jignitoare sau cloaxoanele numeroase au devenit o parte integrantă a comportamentului oricărui şofer. Din ce în ce mai mulţi oameni susţin că au fost victime ale manifestării furiei participanţilor la trafic. Alţii recunosc că ei înşişi au exteriorizat diverse forme ale furiei în timp ce se aflau la volan. În general, furia este o emoție care poate avea de cele mai multe ori un aspect negativ, și o distingem de agresiune prin faptul că furia este un răspuns emoțional la o amenințare, nedreptate, durere sau frustrare și apare dorința de a confrunta sau deteriora sursa presupusă, în timp ce agresivitatea este un comportament care provoacă vătămări, traume fizice sau psihologice. Într-un fel sau altul, acești doi termeni se suprapun ca sens și unul vine în continuarea celuilalt: înainte ca să aibă loc un act de agresivitate, intervine mai întâi o stare emoțională de furie. Reacţia persoanelor furioase este cea care face diferenţa între un temperament echilibrat şi unul dezechilibrat. Manifestările de furie sunt specifice oamenilor fară autocontrol, care ajung să se manifeste violent verbal şi/sau fizic, atunci când resimt o nemulţumire profundă. Speilberger (1998) delimitează furia ca stare de furia ca trăsătură. Furia ca stare este o trecere de la o enervare uşoară la furie extremă, pe când furia ca trăsătură se manifestă printr-o tendinţă a individului de a fi furios frecvent, pe o durată lungă de timp [2]. Potrivit studiilor (C.Havârneanu, 2011; W.Shuster, 1997; L.Tasca; 2000; ş.a.), situațiile care provoacă cel mai frecvent apariția și manifestarea furiei în trafic sunt: viteza excesivă a altor autovehicule, combinarea excesului de viteză cu cel puțin un comportament periculos de altă natură, precum fumatul, discuții la telefon, consumul de alcool sau alimente în timpul condusului, slalom prin trafic, ocuparea locului în fața altor vehicule (de obicei în traficul aglomerat), nerespectarea distanței legale față de autovehiculul din față și alte comportamente de „furie rutieră” [1]. În cercetările sale, C.Havârneanu a scos în evidenţă predictorii cei mai importanți în apariția furiei: numărul de kilometri parcurși anual (relaţie pozitivă), preferinţa pentru viteză (relaţie negativă), experienţa în condus (relaţie negativă), tendinţa spre asumarea riscului (relaţie pozitivă). Unele studii au arătat că în cazul multor şoferi furia apare atunci când un şofer circulă prea aproape de bara de protecţie sau atunci când cineva ocupă locul aşteptat în parcare. Havârneanu susţine că tinerii şi şoferii cu un număr mic de kilometri parcurşi par să fie mai uşor iritaţi de conducerea imprudentă manifestată de ceilalţi participanţi la trafic decât şoferii mai în vârstă sau cei cu un număr mai mare de kilometri parcurşi. Vârsta, numărul de kilometri parcurşi anual, precum şi autoevaluarea abilităţii de a conduce în siguranţă corelează negativ cu furia provocată de ostilitatea directă. Şoferii mai în vârstă, cei cu mai mulţi kilometri parcurşi, şi şoferii orientaţi spre siguranţă devin mai puţin iritați de reacţiile ostile ale altor conducători auto [1]. Conform lui Deffenbacher et al. (2001), există patru modalităţi de exprimare a furiei în timpul conducerii autovehiculului: 1. Exprimarea agresivităţii fizice – conducătorul auto îşi foloseşte forţa fizică pentru a-şi exprima furia şi pentru a intimida pe celălalt participant la trafic prin: gesturi ostile, părăsirea autovehiculului pentru a se confrunta cu un şofer ce a încălcat prevederile legale, încercarea de a-l lovi pe celălalt, lovirea cu pumnii sau piciorul în mașina celuilalt etc. 2. Exprimarea agresivităţii verbale se referă la utilizarea de către persoană a expresiilor verbale directe (înjurături, cuvinte cu caracter obscent, etichetări, întrebări retorice) sau indirecte (comentarii negative în șoaptă), dar și comportamente nonverbale (a-l privi amenințător pe celălalt; a-i arăta pumnul, degetul mijlociu, limba; a face alte gesturi vulgare etc.).  3. Folosirea vehiculului propriu pentru a-și exprima furia se referă la comportamentele prin care un șofer încearcă în trafic să intimideze, să încurce sau să enerveze un alt conducător auto cu propriul automobil (de exemplu, a conduce foarte încet în fața celuilalt; a claxona pentru a demonstra frustrarea; a bloca intenţionat pe celălalt conducător auto pentru a nu-şi putea continua drumul; a accelera pentru a conduce mai repede decât înainte; a da flash-uri conducătorului auto care deranjează; a încetina pentru a-l enerva pe celălalt; a lăsa faza lungă aprinsă atunci când circulă în spatele altui conducător auto; a încerca să îl împingă din lateral pe celălalt în afara drumului etc). 4. Forma constructivă, adaptativă a furiei se referă la strategiile cognitive și comportamentale care implică, în general, evitarea situației conflictuale și conducerea în condiții de siguranță (de exemplu, ignorarea situației, conştientizarea riscului, găsirea unor soluții pozitive pentru a ieși din situații, încercarea de a se calma etc.). Strategiile şoferilor ar trebui să fie următoarele: mă gândesc la alte lucruri care îmi distrag atenţia de la ceilalţi conducători auto; mă gândesc de două ori înainte de a acţiona; îmi spun că nu merită să mă enervez; mă gândesc la lucruri care să îmi distragă atenţia de la frustrarea resimţită atunci când conduc; acord o atenţie mai mare felului în care ceilalţi conduc, pentru a evita accidentele rutiere [2]. Un studiu realizat în România la cererea Direcției Rutiere, pe un eșantion de 1.119 conducători auto activi, evidențiază următoarele forme de manifestare a furiei: 78,7% dintre cei chestionați au manifestat flash-uri sau claxoane, 48,8% – gesturi obscene sau amenințătoare, 43,5% – agresiuni verbale, 39,1% – blocarea maşinii celuilalt, 6% – urmăriri în trafic, iar 3,3 % – agresiuni fizice. Mai multe studii (Deffenbacher, Lynch& Richards, 2003; Huff, Lynch, Oetting, & Salvatore, 2000) au arătat faptul că şoferii ce recunosc că au anumite probleme de labilitate emoțională, în special legate de furie, conduc la fel de mult (atât ca distanţă, cât şi ca timp) în comparație cu şoferii care raportează nivele scăzute ale furiei. Cu toate acestea, şoferii mai labili emoțional au de 2,5-3 ori mai multe şanse de a deveni furioşi în timp ce conduc, de 3,5-4 ori mai multe şanse de a fi agresivi verbal şi/sau fizic şi de 1,5-2 ori mai multe şanse de a manifesta comportamente riscante la volan. Manifestarea furiei este prezentă la conducătorii auto din diferite ţări, dar ponderea acestora depinde de nivelul de cultură, mentalitate, implicarea autorităţilor în sancţiuni şi prevenire, anonimatul în trafic, stilul de viaţă, factorii sociali, factorii de mediu şi cei individuali. Un exemplu în acest caz ar fi claxonatul: acesta este perceput în Scandinavia ca fiind un insult, pe când în sudul Europei este văzut ca un mesaj. Este foarte important ca fiecare șofer să conștientizeze că în momentul șofatului el controlează o mașină puternică care poate răni grav alte persoane. De aceea este absolut necesară respectarea regulilor rutiere, ca să se poată ajunge la destinație în siguranță.