Dizolvarea societăţii cu răspundere limitată  pentru cauză de ineficienţă economică
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
103 10
Ultima descărcare din IBN:
2020-03-23 09:43
SM ISO690:2012
ROŞCA, Nicolae. Dizolvarea societăţii cu răspundere limitată  pentru cauză de ineficienţă economică. In: Integrare prin cercetare și inovare. Ştiinţe juridice . Vol.2, 28-29 septembrie 2016, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2016, 2016, pp. 51-55. ISBN 978-9975-71-816-5.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF
BibTeX
DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
Vol.2, 2016
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Vol.2, Chișinău, Moldova, 28-29 septembrie 2016

Dizolvarea societăţii cu răspundere limitată  pentru cauză de ineficienţă economică


Pag. 51-55

Roşca Nicolae
 
 
Disponibil în IBN: 16 aprilie 2019


Rezumat

Temeiurile de dizolvare a societăţii cu răspundere limitată sunt stabilite de dispoziţiile generale ale Codului civil (art.86 şi 87), cu excepţiile dispoziţiilor speciale din Legea nr.135/2007 privind SRL (art.59 alin.(3) şi art.81 alin.(2) şi a altor acte legislative. Art.59 alin.(3) lit.c) din Legea nr.135/2007 stabileşte un caz deosebit de dizolvare a SRL, care pare că se aplice de sine stătător, însă la soluţionarea unor cauze s-a solicitat să fie aplicat în tandem cu art.81 alin.(2) din aceeaşi lege. Scopul principal al dispoziţiei art.59 (3) din Legea nr.135/2007 constă în oferirea unor soluţii de protecţie intereselor asociatului minoritar. Asociatul minoritar, de regulă, nu participă la administrarea societăţii şi nu poate influenţa nici formarea şi nici manifestarea voinţei societăţii, decât în cazurile când opinia lui coincide cu cele ale majorităţii. Normele legale impun ca gestiunea societăţii comerciale să se facă prin acţiuni corecte şi eficiente, ori de rezultatele ei profită toţi asociaţii, implicit majoritarii şi minoritarii. Şi atunci când prin voinţa majorităţii nu se plătesc dividende, deşi societatea obţine beneficii, minoritarul profită, ori partea lui socială se capitalizează, majorându-i valoarea. În cazurile în care societatea este gestionată în mod defectuos, foloseşte activele societăţii în mod ineficient, ori nu le foloseşte deloc,legea pune la dispoziţia monoritarilor un mecanism special de a propune un plan de acţiuni de eficientizare a activităţii societăţii şi maximalizare a venitului ei. Dacă ceilalţi asociaţi neglijează cerinţele minoritarului, fie că sunt de rea-credinţă, fie că nu acordă acestor propuneri atenţie cuvenită, nu adoptă hotărâre pe această chestiune şi, în consecinţă, societatea suportă prejudicii, minoritarul dobândeşte anumite drepturi, printre care şi cel de a solicita în instanţă dizolvarea societăţii. Din motive menţionate supra, acest mod de dizolvare l-am numit „pentru cauză de ineficienţă economică”. Temeiul şi condiţiile de dizolvare. Potrivit art.59 alin.(3) din Legea nr.135/20107 [în cazul în care asociaţii nu pot adopta o anumită hotărâre în decurs de 3 luni consecutive, în urma cărui fapt societatea suportă prejudicii, fiecare asociat este în drept să ceară: a) răscumpărarea, la preţ de piaţă, a părţii sociale pe care o deţine; b) sau separarea acestuia din societate cu un volum de active proporţional părţii sociale pe care o deţine; sau c) dizolvarea şi lichidarea societăţii cu partajarea patrimoniului]. Pentru adoptarea hotărârii de dizolvare în baza dispoziţiei citate supra, după cum am mai menţionat [1, p.125-126], se impune întrunirea cumulativă a trei condiţii: 1) neadoptarea hotărârii; 2) expirarea termenului de minim 3 luni consecutiv; şi 3) suportarea de către societate a prejudiciilor; precum şi legătura cauzală dintre aceste condiţii. Prima condiţie – neadoptarea hotărârii. În mod firesc, fiecare asociat al SRL este îndreptăţit, în baza art.55 alin.(1) şi (2) din Legea nr,.135/2007 să propună una sau mai multe chestiuni în ordinea de zi a Adunării generale a asociaţilor (în continuare: AGA), presupunânduse că ea va trebui să adopte pentru fiecare din chestiunile propuse câte o hotărâre. Pe chestiunea discutată se consideră că există o hotărâre, atunci când asociaţii la AGA au votat „pro” sau „contra”. Pornind de la expresia „asociaţii nu pot adopta o anumită hotărâre” prevăzută la art.59 (3), se impune concluzia că AGA nu a acţionat, adică nu a putut adopta o hotărâre, indiferent de motiv: nu a fost convocată, nu a fost deliberativă, a fost amânată deliberarea, chestiunea a fost exclusă din ordinea de zi etc. Dacă AGA a acţionat, adoptând o hotărâre pozitivă sau negativă, înseamnă că hotărârea există şi condiţia nu a fost întrunită. Analiza generală a alin.(3) din art.59 ne face să credem că legiuitorul s-a referit şi la scopul chestiunii propuse pentru ordinea de zi. Chestiunea propusă trebuie să aibă ca scop evitarea prejudiciilor iminente. Asociatul, constatând că societatea ale cărei părţi sociale le deţine suportă pierderi, face propuneri de a eficientiza societatea, de a creşte rentabilitatea ei, de a reduce pierderile, de a desfăşura noi activităţi sau de a renunţa la altele, de a înlătura administratorul, de a încasa creanţe sau prejudicii de la debitori etc. Aceste propuneri trebuie să-i facă pe ceilalţi asociaţi înţelegători şi să discute chestiunile propuse şi să adopte hotărâri. Doar dacă hotărârea nu se adoptă, legiuitorul permite autorului propunerii să-şi protejeze interesul altfel.  A două condiţie – curgerea termenului. Expresia legală nu pot adopta o anumită hotărâre „în decurs de 3 luni consecutive” presupune curgerea unei perioade de timp de cel puţin 3 luni de la data înaintării chestiunii în ordinea de zi a AGA şi până la data naşterii dreptului de a se adresa în judecată. Legiuitorul admite că AGA fie nu s-a desfăşurat în termen de cel puţin 3 luni, fie s-a desfăşurat, dar pe chestiunea propusă nu a fost adoptată hotărâre. Referindu-se la termenul de 3 luni, Colegiul CSJ la examinarea unei cauze a conchis că ,,instanţele de fond corect au constatat că E.S. şi-a exercitat întemeiat dreptul la separarea părţii sociale conform art.59 alin.(3) al Legii cu privire la societăţile cu răspundere limitată, deoarece potrivit proceselor-verbale ale Adunării generale a asociaţilor FPC SAVV SRL şi cererilor de convocare a Adunării generale, pe parcursul a mai mult de 3 luni consecutive, şi anume, de la 05.07.2010 până la 18.10.2010 asociaţii FPC „SAVV” SRL nu au putut adopta la Adunarea generală convocată de către E.S. o hotărâre pe marginea planului de afaceri de a da în locaţiune SC “Micomser” SRL o parte din bunurile societăţii comerciale neutilizate contra unei plăţi lunare de 30.000 lei, bunuri cu care societatea nu efectuează nici o activitate” [1 ]. În cazul în care AGA s-a convocat şi a adoptat o hotărâre, inclusiv cea care nu-l satisface pe asociatul-autor de propunere, termenul nu începe să curgă. Cea de-a treia condiţie – suportarea de prejudicii. Prin expresia legală „societatea suportă prejudicii” legiuitorul impune reclamantului să demonstreze că neadoptarea hotărârii de către AGA pe chestiunea propusă face ca societatea să suporte prejudicii. Prejudiciile trebuie să fie iminente, adică să se producă, cel puţin, pe parcursul termenului care a curs de la momentul înaintării propunerii convocării AGA şi a chestiunii în ordinea de zi până la momentul depunerii cererii în instanţă. Prejudiciul se determină conform art.14 şi 602 din Codul civil şi include atât pierderile efective, cât şi venitul ratat de către societate.  Legătura cauzală dintre lipsa hotărârii AGA şi prejudiciul cauzat societăţii. Expresia din art.59 alin.(3) al Legii nr.135/2007 „în cazul în care asociaţii nu pot adopta o anumită hotărâre în decurs de 3 luni consecutive, în urma cărui fapt societatea suportă prejudicii...” impune o concluzie suplimentară, din care rezultă că între hotărârea neadoptată de AGA şi prejudiciul cauzat trebuie să existe o legătură cauzală directă. Legiuitorul nu are în vedere orice hotărâre a AGA, dar „o anumită hotărâre”, neadoptarea căreia aduce prejudicii. Anume acest sens acceptat şi de jurisprudenţa naţională, ori la examinarea unei cauze similare CSJ ,,...consideră necesar a menţiona că pentru a fi întrunite condiţiile impuse de art.59 alin.(3) lit.b) din Legea nr.135/2007, este indispensabil ca prejudiciul să fie cauzat societăţii prin imposibilitatea adoptării unei hotărâri de către AGA, or nu orice pierdere suportată de societate ca urmare a activităţii sale economice poate constitui temei pentru solicitarea separării. În speţă, însăşi formularea întrebărilor incluse în ordinea de zi este relevantă şi determină concluzia că neadoptarea unor hotărâri, pe marginea acestora, de către AGA nu poate să aducă prejudicii societăţii” [3].   Dreptul de opţiune al reclamantului. O problemă care o ridică dispoziţia art.59 alin.(3) din Legea nr.135/2007 constă în dreptul discreţionar al reclamantului de a opta între cele trei posibilităţi: răscumpărarea părţii sociale, separarea din societate şi dizolvarea, şi lichidarea societăţii, sau dreptul de a solicita dizolvarea poate fi solicitat doar în contextul art.81 alin.(2) din Legea nr.135/2007. Rezervând-ne posibilitatea de a explica propria opinie într-o publicaţie ulterioară, considerăm că interpretarea trebuie făcută favorabil păstrării societăţii comerciale ca subiect de drept. Astfel, dacă cele trei condiţii sunt întrunite, apoi reclamantul trebuie să aibă dreptul de a cere răscumpărarea părţii sociale sau separarea lui din societate cu o parte din patrimoniu proporţională mărimii părţii sociale. Doar dacă această soluţie este imposibilă, reclamantului trebuie să i se acorde dreptul de a cere dizolvarea şi lichdiarea SRL.