Bogăţia unei limbi nu este dată numai de numărul de cuvinte, ci şi de bogăţia semantică, de numărul mare de sensuri derivate, secundare sau figurate ale cuvintelor din vocabularul acestei limbi. În mod obişnuit, un cuvânt are mai multe sensuri, însă analizat într-un anumit context, el are un singur sens sau înţeles lexical, pus în valoare de relaţiile lui cu celelalte cuvinte. Când aceluiaşi cuvânt i se asociază mai multe sensuri, apare fenomenul numit polisemie sau polisemantism.