Acest articol are drept scop evidenţierea rolului unităţilor suprafrastice şi a relaţiilor dintre ele. Aceste unităţi de bază ale analizei lingvistice a textului se caracterizează prin complexitate, interconexiune şi independenţă relativă faţă de context. Ele sunt compuse din propoziţii corelate într-un mod aparte, încât valenţele unora dintre ele sunt saturate de informaţia conţinută în celelalte propoziţii. Împărţirea textului în unităţi suprafrastice stabileşte astfel structura lineară a textului, identificând, în acelaşi timp, liniile de subiect principale şi secundare.