Studiul de faţă se concentrează în jurul teatralismului piesei Mankind, scopul demersului critic fiind scoaterea în evidenţă a relaţiei complexe dintre tensiunea sacru-profan a piesei şi spectacolul profan al acesteia. Premisa cercetării o constituie faptul că, în ciuda considerării sale ca moralitate, având un puternic caracter religios şi didactic, piesa relevă şi o remarcabilă interacţiune a întruchipării diavolului cu doctrina Lateran IV a Prezenţei Reale.