Reținerea infractorului în dreptul penal: reglementări naționale și drept comparat
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
499 18
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-18 13:49
SM ISO690:2012
ZABULICA (ŢURCAN) ANA, Ana. Reținerea infractorului în dreptul penal: reglementări naționale și drept comparat. In: Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători, Ed. 4, 10 martie 2015, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2015, Ediția 4, p. 180.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători
Ediția 4, 2015
Conferința "Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători"
4, Chișinău, Moldova, 10 martie 2015

Reținerea infractorului în dreptul penal: reglementări naționale și drept comparat


Pag. 180-180

Zabulica (Ţurcan) Ana Ana
 
Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 19 februarie 2019



Teza

În conceptul juridic, libertatea este o valoare a societăţii, avînd rolul primordial într-o societate democrată fiind trasată de normele juridice. Conform art. 165, alin 1 CPP al RM „constituie reţinere privarea persoanei de libertate, pe o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 ore, în locurile şi în condiţiile stabilite de lege”. Pot fi supuse reţinerii următoarele categorii de persoane: 1) persoana bănuită de săvîrşirea unei infracţiuni, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an; 2) învinuitul, inculpatul care încalcă condiţiile măsurilor preventive neprivative de libertate, luate în privinţa lui, dacă infracţiunea se pedepseşte cu închisoare; 3) condamnaţii în privinţa cărora au fost adoptate hotărîri de anulare a condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau de anulare a liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen. (art 165, alin. 2) CPP al RM. În virtutea celor expuse în cadrul studiului întreprins putem constata că, reținerea infractorului constituie reținerea fizică a persoanei care a comis o infracțiune, însoțită de cauzarea unor daune în limita admisă de lege în legătură cu opunerea de rezistență în vederea transmiterii acesteia organelor de drept.