Microzona Trinca a fost definită în baza unui conglomerat de monumente arheologice, atestate pe teritoriul comunei Trinca, r-nul Edineţ, amplasată din punct de vedere fizico-geografic în Podişul Moldovei de Nord. Condiţiile climaterice favorabile, formele de relief prielnice şi diversitatea florei şi faunei au condiţionat stabilirea mai multor formaţiuni culturale şi locuirea continuă a zonei. Astfel, arheologii au identificat în zonă situri ce aparţin mai multor perioade istorice, de la paleoliticul mijlociu (200-35 mii de ani) până în epoca medievală (sec. X-XII e.n.). Un interes aparte prezintă diversitatea tipurilor de monumente arheologice şi specificul fiecăruia în parte. În aşa fel, au fost atestate grote (Trinca I, II, III), unde surprindem o continuitate a locuirii din paleoliticul mijlociu până în mezolitic. Un alt tip îl reprezintă aşezarea fortificată Trinca „La Şanţ”, atribuită începutului etapei târzii a culturii Cucuteni-Tripolie. Cel mai reprezentativ tip îl constituie aşezarea cu mai multe nivele de locuire Trinca „Izvorul lui Luca”, unde nivelul hallstattian timpuriu este cel mai consistent şi a oferit materiale-cheie pentru completarea imaginii de ansamblu a epocii. Dar, totodată au fost sesizate şi alte nivele, mai timpurii cât şi mai târzii nivelului hallstattian timpuriu. Următorul tip este reprezentat prin necropola tumulară Trinca „Drumul Feteştilor”, care aparţine epocii hallstattiene târzii. În concluzie, susţinem că microzona Trinca reprezintă o perlă a arheologiei, ce joacă un rol important în urmărirea unei locuiri milenare şi permite completarea situaţiei cultural-istorice din zonă, subtil coraportată la cea est-carpatică în general.