Arheologia ca ştiinţă, pe lângă metodele ei clasice – stratigrafică şi tipologică, mai utilizează şi procedee proprii altor ramuri ştiinţifice. Tendinţele actuale de digitizare a informaţiei influenţează şi metodele de fixare şi prelucrare a datelor cu caracter arheologic. Eficientă în acest sens este metoda fotoplanului. În anii ’70-’80 ai secolului XX, în procesul de cercetare a aşezării tripoliene târzii Brînzeni-Ţiganca, com. Brînzeni, raionul Edineţ, Vsevolod Marchevici foloseşte imaginile foto pentru fixarea şi reconstituirea grafică a imaginilor complexelor de locuit. Utilizarea acestui procedeu era dictată de volumul mare de lucru şi necesitatea de înregistrare şi cercetare a situaţiilor de şantier într-un timp relativ scurt. În anul 2012, pe parcursul cercetării aşezării tripoliene Ojevo-Ostrov, reg.Cernăuţi, Ucraina (suprafaţa descoperită era de peste 2500 m2), aceleaşi circumstanţe au determinat echipa condusă de Dmitrii Chernovol (cercet. şt. în cadrul Institutului de Arheologie al ANŞ a Ucrainei) să folosească fotoplanul. Imaginile digitale ale rastrului (sectorul fixat a fost divizat în carouri cu dimensiunile de 1x1 m) urmau a fi printate într-un exemplar de lucru, pe care apoi erau introduse date privind contextul şi circumstanţele descoperirilor. Astfel, fotoplanul reprezintă un instrument auxiliar foarte util de lucru, folosit în paralel cu planul tehnic al şantierului. Este eficient în cazurile când au loc săpături arheologice pe o suprafaţă mare, limitate într-un timp foarte scurt – condiţii specifice investigaţiilor arheologice de salvare. De asemenea, în coroborare cu datele privind altitudinea complexelor, poate fi creată o imagine tridimensională a şantierului, fapt ce facilitează însuşirea informaţiei inclusiv şi de către persoanele care nu sunt iniţiate în domeniul arheologiei.