Aderarea României la Uniunea Europeana a constituit din punct de vedere teoretic un deziderat politic considerat împlinit începând cu anul 2007. Din punct de vedere practic, statul român a suferit pierderi enorm de mari, irecuperabile, prin care a fost transformat din producător şi exportator de bunuri industriale şi de consum, în piaţă de desfacere a competitorilor străini. Se pune întrebarea firească? Unde a fost justiţia în acest timp, în care industria şi toată economia României au fost distruse în mod sistematic prin aşa-zisele programe de privatizare, în urma cărora aşa-zişii investitori străini au definit tot ce constituia industrializarea ţării, drept mormane de fier vechi? Unde au fost serviciile de informaţii romaneşti? Unde au fost procurorii? Unde au fost judecătorii? La aceste întrebări vom încerca să răspundem în acest succint articol ştiinţific, pentru a argumenta conceptul de devianţă şi criminalitate în sistemul juridic românesc.     

Romania's accession to the European Union constituted from the theoretical point of view a political desideratum considered fulfilled starting with 2007. From a practical point of view, the Romanian state suffered huge losses, stranded by which it was transformed from the producer and exporter of goods industrial and consumer markets in the foreign competitors' market. Is the question natural? Where was justice at this time, when Romania's industry and economy were systematically destroyed by the so-called privatization programs, after which the so-called foreign investors defined everything that constituted the industrialization of the country as heaps of old iron? Where were the Romanian intelligence services? Where were the prosecutors? Where were the judges? We will try to answer these questions in this succinct scientific article to argue the concept of deviance and criminality in the Romanian legal system