Cel mai important parametru al umezelii aerului pentru starea ecologică a pădurilor este umezeala relativă. Prezentăm rezultate parţiale ale cercetărilor efectuate asupra umezelii relative a aerului în bazinul montan superior al Moldovei, în amonte de Câmpulung Moldovenesc. Apa este necesară proceselor fiziologice şi biochimice din organismele vii. Prin activităţile lor, transpiraţie, respiraţie, excreţie, plantele şi animalele realizează un echilibru între păstrarea apei şi eliminarea ei. Umezeala relativă cunoaşte un maxim noaptea şi este mai ridicată în pădure ca în câmp deschis. Pe latitudine creşte din zona temperată către zona polară mai ales în sezonul rece când temperatura scade. Pentru păduri umezeala relativă ridicată încetineşte evapotranspiraţia, protejând vegetaţia forestieră în perioadele de secetă. Scăderea umezelii aerului este un factor deranjant pentru multe specii de plante. Umiditatea influenţează procesul de pierdere a apei de către organisme şi de către sol (Doniţă N. 1977). Folosind datele staţiei meteo Rarău (1536m) şi datele staţiei meteo Câmpulung Moldovenesc (660 m) pe un şir de 53 ani, respectiv 48 ani, s-a putut observa regimul multianual al umezelii relative. Media anuală a umezelii la Rarău 87%, iar la Câmpulung 78%. Măsurată la orele 1,7,13,19, umezeala minima apare la Câmpulung în luna martie, iar la Rarău mai ales iarna şi toamna. În perioada 1 iunie 2013 – 31 decembrie 2014, au funcţionat 6 staţii dotate cu senzori de umezeala şi temperatură la Mestecăniş (1120 m), Moldova Suliţa (980 m), Cucoş (921 m), Colacu (780 m), Pojorâta (720 m) şi Câmpulung Moldovenesc (660 m). Umezeala relativă cunoaşte pe parcursul perioadei variaţii de la o staţie la alta, iar pe baza acestor date s-a realizat în GIS harta distribuţiei umezelii în arealul studiat. Important pentru vegetaţie fiind orele şi zilele cu scăderi ale acesteia sub 30%, procent ce poate determina uscarea, deshidratarea respectiv apariţia unor dăunători de scoarţă la arbori.