Androgeneza are la bază trei evenimente cruciale: inițierea diviziunilor celulare, restabilirea potențialului embriogen şi recuperarea integrității structurale. La prima fază sub acţiunea factorilor stresogeni are loc blocarea gametogenezei şi inducerea dediferenţierii. La cea de-a doua, în urma proliferărilor celulare în interiorul exinei se formează structuri multicelulare care ulterior conduc la structuri embriogene şi degenerarea exinei. Reprogramarea metabolismului celular se poate produce prin represia genelor asociate cu sinteza amidonului, proteinelor asociate stresului şi proteolitice. Este cunoscut efectul pozitiv al unor factori exogeni în sporirea viabilităţii, reprimarea maturării microsporilor şi formării grăuncioarelor de polen. Totodată rămâne neelucidat mecanismul declanșator al dediferențeri și inducerii embriogenezei microsporale, sarcină majoră în soluționarea androgenezei. Embriogeneza polinică a permis ameliorarea şi crearea a numeroase linii de culturi cerealiere, dar reuşita acestei tehnici este influenţată în primul rând de factori genetici, care determină frecvenţa formării calusurilor/embrionilor, regenerarea plantelor și obținerea liniilor haploide și dubluhaploide. Primul protocol la orz privitor inducerea haploizilor este expus de către Clapham încă în 1973. Totodată, realizările în direcția inducerii haploizilor sunt obținute pe un număr limitat de soiuri dovedite cu o capacitate androgenetică mai sporită. Culturile cerealiere, în special orzul, sunt cunoscute drept specii recalcitrante, caracterizate printr-un nivel limitat al diversității caracterelor morfo-fiziologice. În acest context, androgeneza și obținerea haploizilor la orz constituie obiecte importante în cercetările orientate spre explorarea complexă a genomului și extinderea variabilității acestei culturi. Reieșind din cele expuse se propune drept scop general evaluarea particularităților embriogene ale microsporilor de orz și stabilirea condițiilor de inducere a regeneranților de natură androgenă.