Streptomicetele sunt microorganisme Gram-pozitive care își desfășoară procesele metabolice ca și bacterii procariote, capabile să formeze plan micelial ramificat asemănător cu fungi eucariote. Deoarece din punct de vedere genetic acestea sunt unele din cele mai instabile microorganisme, apare problema aplicării unei metode eficiente de păstrare. Cele mai răspândite metode de păstrare a microorganismelor sunt: transfer periodic, păstrare sub ulei mineral, păstrare sub formă uscată, crioconservarea și liofilizarea. Analizând avantajele și dezavantajele a metodelor enumerate de mai sus, a fost constatat că cea mai eficientă este liofilizarea. Obiectele de studiu au fost tulpinile Streptomyces canosus CNMN-Ac-02 și Streptomyces massasporeus CNMN-Ac-06 – producenți de substanțe biologic active (lipide, aminoacizi), posedă activitatea antimicrobiană față de fungi și bacterii fitopatogeni. După liofilizarea efectuată pe mediul protector clasic (gelatin+glucoză), a fost depistat că populația tulpinii Streptomyces canosus CNMN-Ac-02 este reprezentată de colonii cu miceliul aerian de culoare albă și cel de substrat alb-suriu. La tulpina Streptomyces massasporeus CNMN-Ac-06 coloniile au avut culoarea albă a miceliului aerian și cafeniu-închis la miceliul de substrat. După modificarea compoziției mediului protector (gelatin+glucoză+substanțe biologic active de proviniență microalgală), miceliul coloniilor tulpinii CNMN-Ac-02 aerian a devenit sur-verzui, iar la cel de substrat − albă de cretă. La tulpina CNMN-Ac-06 miceliul aerian a devenit de culoare albă-cremoasă și a celui de substrat sur. Deasemenea concentrațiile sporite a substanțelor biologic active de proviniență microalgală asigură o viabilitate mai înaltă față de mediul protector clasic.