Problema echilibrului bugetar în cadrul ştiinţei economice ocupă un loc aparte îndeosebi datorita interconexiunii cu nivelul securităţii economice şi sociale a ţării. De-a lungul timpului la diverse etape de dezvoltare economică a societăţii s-au conturat anumite abordări conceptuale în privinţa necesităţii echilibrului bugetar. În teoria finanţelor clasice existenţa echilibrului bugetar fiind cerinţa de bază presupunea acoperirea integrală a cheltuielilor bugetare din contul veniturilor ordinare ale fiecărui an bugetar. La etapa iniţială a perfecţionării sistemului bugetar anualitatea şi echilibrul bugetului au fost indisolubil legaţi, având drept rezultat echilibrul stabil în parametrii întocmirii bugetului anual. Deci echilibrul bugetar se referea atât la întocmirea unor bugete echilibrate, cât şi la păstrarea echilibrului în perioada de execuţiei a bugetului. Însuşi concepţiile privitoare la echilibrul bugetar au evoluat, între cele care promovau ideea obligativităţii acestuia şi cele care susţin folosirea deficitului ca instrument al echilibrului economic aflându-se o mare varietate de puncte de vedere. Dezacordurile apărute în privinţa necesităţii, modalităţilor şi a oportunităţii echilibrului bugetar au condus la apariţia mai multor strategii bugetare alternative: bugetul echilibrat anual; bugetul echilibrat ciclic; bugetul folosirii integrale a resurselor. Ulterior s-a ajuns la faptul că unele state au şi ajuns la, elaborarea şi prezentarea parlamentului spre aprobare a bugetelor deficitare. Diversificarea accentuată în domeniu legislativ a tehnicilor, procedeelor şi abordărilor de regulare bugetară aplicate în diferite ţări ale lumii, evidenţiază existenţa unei permanente tendinţe spre perfecţionare şi găsirea căii optime de gestionare corectă a resurselor bugetare. Legislaţia bugetară a diferitor ţări în domeniu echilibrului bugetar reprezintă o excelentă ilustrare a modului în care ordinea veche şi nouă coexistă şi sunt adesea subsumate în hibrizi complexe, care conţin o parte din ambele. Actualmente însă se observă o reînviorare a dezbaterilor la nivel guvernamental asupra necesităţii respectării principiului a echilibrului bugetar văzându-se ca factor care contribuie la redresarea economică a ţării şi la ameliorarea efectelor crizei mondiale.