Rolul emisiilor auto asupra dezvoltării vegetaţiei
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
432 8
Ultima descărcare din IBN:
2022-11-05 22:46
SM ISO690:2012
ŢUGULEA, Andrian. Rolul emisiilor auto asupra dezvoltării vegetaţiei. In: Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători, Ed. 3, 10 martie 2014, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2014, Editia 3, T, p. 68. ISBN 978-9975-4257-2-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători
Editia 3, T, 2014
Conferința "Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători"
3, Chișinău, Moldova, 10 martie 2014

Rolul emisiilor auto asupra dezvoltării vegetaţiei


Pag. 68-68

Ţugulea Andrian
 
Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM
 
Disponibil în IBN: 11 februarie 2019



Teza

Calitatea aerului atmosferic este determinată de activitatea societăţii umane (transport auto, întreprinderi industriale, deşeuri, etc.). În prezent una din cele mai mari surse de poluare a atmosferei o constituie emisiile de la transportul auto. În acest context prezintă interes influenţa unor emisii din gazele de eşapament (NOx, SO2, SO3). Impactul emisiilor asupra vegetaţie este determinată de natura şi concentraţia acestora. În figura 1 este prezentată dinamica concentraţiilor medii anuale de NO2 şi SO2 pe parcursul anilor 2003-2012 la posturile staţionare de monitorizare a poluanţilor din or. Chişinău. Rezultatele indică că concentraţia maximă (CMA) a fost depăşită numai pentru NO2 în a. 2009. Fig.1. Dinamica concentraţiei medii de NO2 şi SO2 (mg/m3) la posturile staţionare din or. Chişinău Cele mai serioase efecte de poluare cu oxizii de azot (Fig.1 ) se datorează rolului pe care aceştia îl joaca în formarea oxidanţilor fotochimici. O expunere timp de o ora la o concentrație relativ ridicata produce căderea frunzelor. Dioxidul de sulf (Fig.1), datorită forţei sale distrugătoare, produce cele mai grave vătămări vegetaţiei. Acţiunea asupra frunzelor se manifestă prin: arsuri directe (necroze) provocate de SO2 şi SO3, care datorită umezelii din atmosfera se transformă în acid sulfuros şi sulfuric; vătămări asupra clorofilei, datorate pătrunderii gazelor în interiorul celulei, prin stomate. În concentraţie mare, dioxidul de sulf distruge clorofila din frunze, acţiunea sa amplificându-se prin sinergism cu NO2.