Studiile sistematice asupra seismelor din observări istorice şi recente converg opinia specialiştilor către două noţiuni de bază hazard şi risc caracteristici determinante ale impactului seismic asupra societăţii umane, sub toate aspectele celei din urmă. Raportul acestor două elemente defineşte gradul expunerii la seism a comunităţii, care s-ar caracteriza prin sensibilitate, sau vulnerabilitate seismică. Astfel, sporirea rezistenţei infrastructurilor reprezintă unul din obiectivele importante ale ştiinţei seismologice. Infrastructura comunităţilor este în continuă evoluţie prin diversitatea serviciilor comunitare furnizate, de aceea, evaluarea vulnerabilităţii ar necesita o abordare specifică fiecărui caz în parte. La acest capitol, se implementează tot mai des tehnologiile informaţionale cu aplicaţii ale bazelor de date combinate, pentru hărţi de teren ale riscului seismic. Determinismul evaluării riscului seismic se rezumă doar la aprecierea cantitativă a vulnerabilităţii infrastructurilor spre sfârşitul sec. XX; în ce priveşte determinismul hazardului seismic, evoluează de la simple observaţii şi suprapuneri a câmpului macroseismic, spre relaţii analitico-statistice de atenuare a manifestării seismului în teren, până la aplicarea tehnicilor statistice de cuantificare probabilă a producerii unui eveniment seismic în funcţie de parametrii de bază: timp, epicentru, adâncime, magnitudine şi mecanism de faliere. Până la sfârşitul anilor 1960, manifestarea seismelor pe teren s-ar considera fără informaţia despre mecanism focal, ulterior, hazardul seismic este tot mai strâns corelat cu acest parametru în evaluările experţilor, fiind o etapă esenţială în sporirea determinismului. În prezent, aspectul deterministic la evaluarea hazardului seismic s-ar axa pe modelarea scenariilor maxim probabile în care s-ar valorifica aspectul generării şi cel al propagării complex, atât analitic cât şi prin tehnici numerice de calcul al parametrilor dinamici (ex: acceleraţia). Prin urmare, tendinţele actuale în evaluarea riscului şi hazardului seismic s-ar axa anume pe sporirea determinismului în manifestarea fenomenului seismic, cu aprecierea vulnerabilităţii infrastructurilor.