Aplicarea micropeliculelor de grafit la micşorarea coeficientului de adeziune superficială
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
618 5
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-13 21:58
SM ISO690:2012
LAURENŢIU, Marin, MARIN, Catalina Daniela, TOPALĂ, Pavel, BEŞLIU, Vitalie, OJGOV, Alexandru. Aplicarea micropeliculelor de grafit la micşorarea coeficientului de adeziune superficială. In: Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători, Ed. 3, 10 martie 2014, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2014, Editia 3, T, p. 17. ISBN 978-9975-4257-2-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători
Editia 3, T, 2014
Conferința "Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători"
3, Chișinău, Moldova, 10 martie 2014

Aplicarea micropeliculelor de grafit la micşorarea coeficientului de adeziune superficială


Pag. 17-17

Laurenţiu Marin1, Marin Catalina Daniela1, Topală Pavel2, Beşliu Vitalie2, Ojgov Alexandru2
 
1 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie,
2 Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
 
Disponibil în IBN: 8 februarie 2019


Rezumat

Lucrarea prezintă rezultate experimentale privind formarea peliculelor de grafit prin descărcări electrice în impuls în regim de subexcitare la conectarea în circuitul de descărcare a electrodului - sculă din grafit în calitate de catod şi influenţa lor asupra adeziunii suprafeţelor conjugate. S-a demonstrat experimental că la regimurile de prelucrare alese aderenţa epruvetelor acoperite cu pelicula de grafit este mai mică cu cel puţin 40% în raport cu suprafeţele pe care nu sunt formate pelicule de grafit cu aplicarea descărcărilor electrice în impuls.

Cuvinte-cheie
descărcări electrice în impuls, peliculă de grafit, rezistența la forfecare


Teza

La etapa actuală, în scopul măririi durabilităţii pieselor, al rezistenţei la uzură se aplică diferite tratamente termice, termochimice şi depuneri de straturi rezistente prin metode tradiţionale cât şi prin cele neconvenţionale printre care am putea menţiona: prelucrarea termică şi termochimică tradiţională; prelucrarea prin metalizare; prelucrarea prin deformaţie plastică; prelucrarea cu flacăra de gaz; prelucrarea prin galvanizare; durificarea prin nitrurare ionică, prin magnetoimpulsuri, prin radiaţie laser, prin descărcări electrice în impuls, în regim de contact electric şi în regim de subexcitare etc. Tratamentele de suprafaţă au rolul de a modifica compoziţia chimica a suprafeţei metalice pe o adâncime mica – câţiva microni. Astfel, în urma tratamentelor de suprafaţa se obţin oxizi, azoturi, sau săruri ale metalului căruia i se aplica tratamentul de suprafaţă. În același timp, ca urmare a modificării substanțiale a polarității suprafeței metalice prin obturarea electronilor liberi de la suprafața metalică cu pelicule de grafit, depuse prin descărcări electrice în impuls, are loc și o diminuare a capacității de aderență a materialelor (adezivi organici) nonmetalice pe aceste suprafețe.