Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
598 9 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-10-28 23:36 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
521(091) (1) |
Astronomie teoretică. Mecanică cerească (9) |
SM ISO690:2012 CIOBAN, Mitrofan, CEBOTARU, Elena. Kepler și problema a n corpuri. In: Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă „Akademos”, 2018, nr. 4(51), pp. 21-27. ISSN 1857-0461. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă „Akademos” | ||||||
Numărul 4(51) / 2018 / ISSN 1857-0461 /ISSNe 2587-3687 | ||||||
|
||||||
CZU: 521(091) | ||||||
Pag. 21-27 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Studiul pune în valoare rolul legilor lui Kepler. Având o deosebită importanță pentru înțelegerea mișcării corpurilor cerești, ele au generat o serie de probleme vitale ce rămân nerezolvate până astăzi. În 2018 s-au împlinit 400 de ani de la lansarea teoriei lui Kepler despre mișcarea corpurilor cerești. Sunt reflectate aspecte din istoria rezolvării problemei a n corpuri în raport cu problema stabilităţii Sistemului Solar. Este bine cunoscut că studiul mișcării corpurilor din Sistemul Solar și Mecanica Cerească au la bază legile lui Kepler și legea lui Newton a atracției gravitaționale universale. Următoarele întrebări, referitoare la problema stabilității Sistemului Solar, apar în mod natural: 1. Se va păstra oare configurația actuală a Sistemului Solar pentru toată perioada lui de existență? 2. Se vor produce sau nu ciocniri între planetele Sistemului Solar? 3. Va părăsi oare Sistemul Solar vreuna din planete, de exemplu, Pământul? Există diverse abordări ale problemei stabilității în matematică și, în particular, în Mecanica Cerească. Instabilitatea Sistemului Solar a fost demonstrată de Spiru Haret în teza sa de doctorat susținută la Paris în anul 1878. Acest rezultat infirmă concluziile anterioare ale lui Pierre Laplace (din 1773) și Joseph Louis Lagrange (din 1776), folosind o aproximare de gradul întâi a forțelor perturbatoare, și ale lui Siméon Denis Poisson (din 1808) cu o aproximare de gradul doi a forțelor perturbatoare. Întrucât integrarea analitică a ecuațiilor mișcării mai multor corpuri, sub interacțiunea gravitaţională dintre perechile de corpuri, ce se supune legii lui Newton, este imposibil de efectuat în condiții inițiale generale, problema este rezolvată cu ajutorul Algebrei Computaționale în condiții inițiale restrânse. În lucrare se formulează explicit problema mărginită a mișcării a n+1 corpuri. Rezultate profunde în studiul acestor probleme au fost obținute de acad. Eugen Grebenicov și discipolii săi. |
||||||
Cuvinte-cheie forţe gravitaţionale, problema a n corpuri, problema mărginită a n corpuri., gravitational forces, problem of n bodies, bounded problem of n bodies. |
||||||
|