Ceremonialul funerar însumează un corpus de practici rituale care au în vedere atât decedatul, cât şi supravieţuitorii. Acestea sunt consacrate printr-o lungă tradiţie în virtutea căreia comunitatea îşi asumă, explică şi valorizează moartea biologică, protejându-se totodată în faţa potențialilor factori potrivnici.  Pentru a neutraliza forțele Răului și a preveni eventualele dezechilibre, mentalitatea populară a conceptualizat un sistem de protecție care include, pe de o parte, respectarea cu strictețe a ritului funerar, pe de altă parte, o serie de interdicțiicare previn contactul dezastruos ce s-ar putea produce între cele două lumi care sunt sacrul și profanul. Deosebit de complexă, în contextul funerariilor, este ritualiatea defensivă în raport cu defunctul care implică nu doar frica de mort, ci frica de însăşi moartea. În ideea eliminării pericolului de contaminare cu obiectele folosite la mort, acestea se ard, se îngroapă sau se ascund într-un loc ferit. Prin structura lor logico-gramaticală, interdicțiile sunt mecanisme distincte sub formă de credunțe și superstiții cu caracter restrictiv ce vin să prevină dezechilibrele dintre cele două lumi – sacră și profană în perioadele de limită ale vieții individului și comunității. Prin modul în care acţionează, prohibițiile asociate ritualului funerar normează comportamentele indivizilor, reglementează raporturile dintre individ și comunitate și menţin armonia între destinul acestuia și universul în care rămâne sau pe care se pre-gătește să-l părăsească.

The funeral ceremony sums up a body of ritual practices that look at both the deceased and the survivors. They are consecrated by a long tradition by which the community assumes, explains and appraises biological death while protecting itself against potential adverse factors. In order to neutralize the forces of Evil and to prevent possible imbalances, the people’s mentality conceptualized a system of protection that includes, on one hand, the strict observance of the funeral rite, on the other hand, a series of prohibitions that prevent the disastrous collision that could happen between the two worlds of sacred and profane. Particularly complex, in the context of funerals, is the defensive ritual in relation to the deceased, which suggests not only the fear of the dead, but the fear of death itself. In order to eliminate the danger of contamination from the objects used in the burial process, these objects are burned, buried or hidden in a sheltered place. Through their logico-grammatical structure, bans are distinct mechanisms in the form of beliefs and restrictive superstitions that prevent the imbalances between the two worlds – sacred and profane during the periods that mark the passing of life affecting both individuals and communities. By the way in which they act, interdictions associated with funeral ritual normalize individual behavior, regulate relationships between the individual and the community, and maintain harmony between his destiny and the universe in which he or she remains or is preparing to leave.