Incongruența dintre politica națională declarată a statului sovietic și impetuozitatea și perseverența regimului comunist de a edifica un sistem al învățământului superior în RSS Moldovenească, în lipsa unor condiții oportune în primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial, a determinat constituirea unui contingent studențesc hibridizat și distorsionat din punct de vedere etnic și social. Așa-numitul „învățământ superior moldovenesc” și pentru „moldoveni” era, de fapt, un învățământ care se realiza preponderent în limba rusă, iar cea mai mare parte a studenților (dar și a cadrelor didactice) erau de origine salvă (ruși, ucraineni, bieloruși), „reprezentanții populației autohtone – moldovenii” fiind în proporție maximă de 30 la sută în această perioadă. Politica autorităților de stat și de partid sovietice a asigurat crearea unei structuri naționale și sociale a corpului studențesc care favoriza și stimula sovietizarea, rusificarea și rusianizarea învățământului superior din RSS Moldovenească.

The incongruity between the declared national policy of the Soviet state, and the impetuosity and perseverance of the communist regime to build a higher education system in the Moldovan SSR in the absence of opportune conditions in the first years after the Second World War has led to the construction of an ethnically and socially hybridized and distorted student contingent. The so-called "Moldovan higher education", and for the "Moldovans" was, in fact, an education that was mainly done in Russian, and most of the students (and teachers) were of Slavic origin (Russians, Ukrainians, Belarusians), "the representatives of the local population – Moldovans" comprising up to 30 percent during this period. The policy of the Soviet state and party authorities ensured the creation of a national and social structure of the student body that favored and stimulated the sovietization, russification and russianization of the higher education in the Moldovan RSS.