Prezentul demers reia în discuţie apariţia şi evoluţia reprezentaţiilor de teatru popular ca fenomene etnosociale de afirmare a culturii tradiţionale, păstrate şi promovate în contemporaneitate. Constatăm că încă în antichitate practicarea obiceiurilor populare cu implicarea mascării ritualice a fost motivată de necesitatea indivizilor de a se travesti şi deghiza cu ajutorul măştilor pentru a suscita, pe de o parte, legătura spirituală cu făpturile divine, cu moşii şi strămoşii neamului, cu personajele totemice ale localităţii, iar pe de altă parte, urmărea perspectiva apotropaică de a obţine prin mascarea în personaje mitice protecţia reală sau magică împotriva acţiunilor nefaste ale demonilor, zeităţilor sau forţelor supranaturale maligne, care, în viziunea poporului, persecută şi contracarează existenţa umană. Actantul purtător al măştii în perioada primitivă era marcat de valoarea sacră a ei, prin intermediul căreia se realiza transcenderea în timpul şi spaţiul profan. Odată cu perindarea anilor se produc modificări substanţiale în mentalitatea colectivă a poporului, clauze care au motivat evoluţia treptată a transfigurării magice în cea ludică, atestată în obiceiurile de familie şi calendaristice, soldând cu desacralizarea măştii ritualice.

The present paper discusses the emergence and evolution of the popular theater performances as ethno-social phenomena for the affirmation of the traditional culture, preserved and promoted in the contemporary world. We find that in the antiquity the practice of folk customs with the implication of ritual masking was motivated by the need of individuals to be transported and disguised with the help of masks in order to induce, on the one hand, the spiritual connection with the divine creatures, with the ancestors of the kin, with the totemic characters of the locality, and on the other hand, pursued the apotropaic prospect of obtaining, by hiding in mythical characters, the real or magical protection against the evil actions of demons, deities or supernatural malignant forces that, in the vision of the people, persecute and counteract human existence. The actor wearing the mask during the primitive era was marked by its sacred value, through which transcendence was made in time and profane space. With the passing of the years, substantial changes occur in the collective mentality of the people, clauses that motivated the gradual evolution of magical transfiguration into the playful one, attested in family and calendar habits, resulting in the de-sacralisation of the ritual mask.