În aprecierea spectacolului teatral, cercetătorul Leonid Cemortan se bazează pe principiile esteticii ca ştiinţă despre frumos, ca filosofie a artelor frumoase, care determină criteriile judecăţii de valoare în sfera artistică, relaţia spectacolelor teatrale cu realitatea şi cu adevărul. Viziunile sale estetice asupra acestui fenomen cultural constituie cheia spre deschiderea semnificaţiilor spectacolelor. În monografii, articole teoretice, în recenzii la spectacole, L. Cemortan dezvăluie sensul lor. În aprecierile sale, el se sprijină pe categoriile tragicului, comicului, ale dramei, utilizează conceptele de sublim, ideal, imagine, adevăr, realism.  Viziunile estetice ale lui L. Cemortan sunt exprimate mai amplu în relevarea semnificaţiilor spectacolelor Sânzeana şi Pepelea, Ovidiu de V. Alecsandri, Casa mare de I. Druţă, Regele Lear de W. Shakespeare în montarea lui V. Gherlac; Roata vremii de A. Lupan, Păsările tinereţii noastre de I. Druţă în montarea lui V. Cupcea; Revizorul de N. Gogol în montarea lui V. Cupcea şi A. Băleanu; Solo pentru orologiu de O. Zagradnic; Azilul de noapte de M. Gorki; Romeo şi Julieta de W. Shakespeare, Ciocârlia de J. Anouilh în montarea lui A. Băleanu; Doina de I. Druţă în montarea lui S. I. Şcurea; Tata, Abecedarul, Pomul vieţii de D. Matcovschi în montarea lui V. Apostol.  Leonid Cemortan a criticat Teatrul Muzical-Dramatic „A. S. Puşkin” din anii 1980 pentru lipsa unei program estetic clar definit. El afirma că teatrul trebuie să îndeplinească o misiune estetică, să îmbogăţească spiritual oamenii, să contribuie la dezvoltarea culturii naţionale, să stimuleze gândirea socială şi să amplifice astfel importanţa lui socială.

In the appreciation of the theatrical performance, researcher Leonid Cemortan relies on the principles of aesthetics as a science of beauty, as a philosophy of beautiful arts, which determines the criteria of value judgment in the artistic sphere, the relationship of the theatrical performances with the reality and the truth. His aesthetic visions on this cultural phenomenon is the key to opening up the significance of the performances. In monographs, theoretical articles, in reviews of performances, L. Cemortan relies on the categories of tragic, comic, dramatic, using the concepts of sublime, ideal, image, truth, realism.  The aesthetic visions of L. Cemortan are expressed more broadly in revealing the significance of the performances Sânzeana and Pepelea, Ovidiu by V. Alecsandri, Casa Mare by I. Druţă, King Lear by W. Shakespeare; Pasarile tineretei noastre (The birds of our youth) by I. Druta; Auditor (Revizor) by N. Gogol; Solo pentru orologiu (Solo for Horologe) by O. Zagradnic, Azilul de noapte (Night Asylum) by M. Gorki, Ciocârlia (The Lark) by J. Anouilh; Doina by I. Druţă; Tata, Abecedarul, Pomul vieţii (Daddy, the ABC, The Tree of Life) by D. Matcovschi.  L. Cemortan stated that the theater must fulfill an aesthetic mission, spiritually enrich people, contribute to the development of national culture, stimulate social thinking, and thus enhance its social importance.