În articol este investigată teatralitatea textului dramaturgic ca modalitate de tipologizare a proceselor culturale, discursive şi artistice, mod de viziune artistică şi ontologică a individualităţii creatoare şi ca o categorie poetică. La abordarea temei, am pornit de la ideea că poetica unui text scoate în evidenţă stilul autorului, viziunea ontologică şi artistică a acestuia, ca, de altfel, şi schimbările de viziune ale sale, în funcţie de contextualitatea istorică, politică, culturală, estetică etc. a scrierii textelor.  Din perspectiva poeticii istorice sunt evidenţiate diferite aspecte caracteristice stilului lui Ion Druţă în structurarea textului dramaturgic, în special la realizarea teatralităţii ca fenomen cultural-estetic (la nivel de didascalii,spaţio-temporalitate, personaj, atmosferă ş.a.). Se accentuează specificul interferenţei genurilor în discursul artistic druţian, intertextualitatea, colaborarea codurilor teatrale, narative, muzicale, religioase în structurarea textului, rolul contextualităţii, al elementelor de preteatru şi metateatru în reliefarea poeticii teatralităţii

The article explore she the atricality of the dramaturgic text as a way of typifying the cultural, discursive and artistic processes, the way of artistic and ontological viewing of the creative individuality and as a poetic category. In approaching the theme, westarted from the idea that the poetics of a text emphasizes the author’s style, his ontological and artistic vision, as well as the changes of hisvision depending on historical, political, cultural, aesthetic, etc contextualism of writing texts.  Fromthe perspective of historical poetics, different aspects characteristic of Ion Druţă’s style are emphasized in the structuring of the dramaturgic text, especially the realization of the theatricality as a cultural-aesthetic phenomenon (at the level of stage directions, space-temporality, character, atmosphere etc.). The specificity of gender interference in the Drutitian artistic discourse, the intertextuality, the collaboration of the theatrical, narrative, musical, religious codes in the structure of the text, the role of contextualism, the elements of pre-theatre and meta-theatre in emphasizing the theatrical poetics are emphasized.