Potenţialul de dialog intercultural al filmului de nonficţiune (în fond, o misiune importantă a antropologiei vizuale) este unul destul de semnificativ, iar această dimensiune poate fi valorificată în mai multe feluri, pornind chiar de la formulele festivaliere (spre exemplu, înalt apreciatul ,,festin” cinematografic ASTRA FILM FEST din Sibiu – o manifestare internaţională de film documentar şi antropologie vizuală anuală – ori Festivalul Internaţional de Film Documentar CRONOGRAF din Chişinău) şi până la un proiect mai puţin obişnuit de ,,cinema al realităţii”, în care au fost implicaţi în calitate de realizatori cineaştii-amatori aparţinând unor diverse culturi ale lumii (documentarul experimental Life in a Day/O zi din viaţă, 2011).  În studiile de caz inserate în acest articol ne vom referi la documentarul Podul de flori (2008) al regizorului Thomas Ciulei, precum şi la deja amintitul film de nonficţiune O zi din viaţă. Aceste produse audiovizuale se pretează unei abordări hermeneutice complexe, apelând la indispensabilele instrumente de factură filmologică, dar şi la viziunea antropologică.

The potential for intercultural dialogue of the non-fiction film (in fact, an important mission of visual anthropology) is quite a significant one, and this dimension can be exploited in many ways, starting from the festival formulas (for example, the highly appreciated cinematographic “feast” ASTRA FILM FEST in Sibiu - an annual international documentary film manifestation and visual anthropology - or the CRONOGRAF International Documentary Film Festival in Chisinau) and up to a less common “cinema of reality” project, in which amateur filmmakers from different cultures of the world (the experimental documentary Life in a Day/O zi din viaţă, 2011) were involved.  In the case studies included in this article, we will refer to the documentary Podul de flori/The Flower Bridge (2008) directed by Thomas Ciulei, as well as to the already mentioned non-fiction film Life in a Day/O zi din viaţă. These audiovisual products lend themselves to a complex hermeneutical approach, using indispensable filmmaking instruments, but also the anthropological vision.