Studiul de față are drept menire scoaterea in evidență a unor informații cu privire la atestarea documentară a „ierbii fiarelor”, acea plantă care, conform tradițiilor populare, are caracteristici miraculoase, fiind culeasă in noaptea spre sărbătoarea Nașterea Sfantului Ioan Botezătorul și care putea fi folosită pentru deschiderea lacătelor de la acele tainițe unde erau ascunse comorile. In baza materialului documentar și etnografic, constatăm că legende cu privire la „iarba fiarelor”, in spațiul răsăritean al Moldovei, sunt prezente din cele mai vechi timpuri, venite in acest areal fie pe filieră slavă, fie avand origini mult mai vechi. Fenomenul căutării de comori in arealul romanesc, ca și in cel universal, este unul omniprezent la toate etapele istoriei, prin urmare, cele două spețe ale călugărului Evghenie de la Căpriana și ale așa-numitului grup de aventurieri de la Parlița completează numeroasele legende și povestiri despre comorile imaginare sau reale din spațiul pruto-nistrean

The present study aims to disclose certain information concerning documentary witnesses of “iarba fiarelor”, the plant that, according to the folk traditions, posesses magical features. It was reaped in the night before the feast of the Birth of St. John the Baptist and could be used to open locks of the secret places where treasures were hidden. Basing on documentary and ethnographical materials, we conclude that legends about “iarba fiarelor” existed in the area of Eastern Moldova since old times. They penetrated here either due to the Slavic influence or having older origins. The phenomenon of seeking treasures was wide-spread at all the stages of history, both in the Romanian area and worldwide. Thus, the two cases, of the monk Evghenie from Capriana and of the so-called group of adventurers from Parlita, fulfil the numerous legends and stories about imaginary or real treasures from the area between Prut and Nistru..