Aria de răspândire a culturii Gumelniţa corespunde, în general, cu cea a culturii Boian în Muntenia, dar ea s-a extins şi în Dobrogea, pe teritoriul ocupat înainte de cultura Hamangia, precum şi în sudul Basarabiei. Spre sud, ocupă jumătatea orientală a Bulgariei, atât la nord, cât şi la sud de Balcani (cunoscută fiind sub numele de Kodjadermen-Karanovo VI), ajungând până la Marea Egee. Cu tot aspectul unitar al culturii, au putut fi definite câteva variante regionale: una nord-dunăreană, alta dobrogeană, cea de a treia sud-balcanică, la care se adaugă aspectul cultural Stoicani-Aldeni din nord-estul Munteniei şi sud-estul Moldovei. În spaţiul pruto-nistrean urmele comunităţilor gumelniţene sunt descoperite prima dată în 1960 de I.T. Černjakov la Bolgrad, iar în 1962 sunt publicate primele rezultate, unde se remarca că ceramica descoperită poate fi atribuită culturii Gumelnița. După aproximativ 60 de ani de cercetări arheologice, este încă dificil de a caracteriza suficient complexitatea fenomenului ene  olitic în spațiul Prut-Nistru, în special eneoliticul din sudul Basarabiei. Cu toate acestea, cele câteva proiecte de cercetare, cunoscute în spațiul pruto-nistrean, au reușit să acopere parţial problematica unei locuiri de mai bine de o jumătate de mileniu. S-au formulat paradigme cu privire la evoluţia culturală, cronologică şi spaţială a culturii Gumelniţa în arealul studiat. În condiţiile când până în prezent în aşezările gumelniţene studiate nu s-a identificat o continuitate culturală, adică lipsa unui strat cultural anterior celui atribuit comunităţilor gumelniţene sau ulterior acestuia, ele ne prezintă un model de colonizare şi dispariţie a unor populaţii de agricultori cu o bogată cultură materială. Astfel, demersul nostru se îndreaptă spre a prezenta şi explica când, cum şi cât au evoluat comunităţile gumelniţene în formele lor tipologice acceptate, la nord de Dunăre, în stepa Bugeacului.