În Europa, modalitate de a conserva patrimoniul cultural a prevăzut transformarea caselor tradiționale în muzee etnografice. Considerăm că aceste muzee trebuie să fie în centrul atenției atunci când construim mostre pentru promovarea în calitate de patrimoniu cultural conservat din Republica Moldova.  Pe lângă formarea unei viziuni clare despre aspectele culturii materiale care sunt caracteristice unei regiuni anume, muzeele situate în casele tradiționale reprezintă şi colecții de obiecte ceremoniale, care pot ilustra generațiilor noi viața de altă dată cu farmecul ei tradițional. În alte cazuri, casa tradițională devenea obiect muzeal dacă era declarată monument cultural de importanță națională și luată sub protecția statului. Astfel de case prezintă de fapt vizitatorilor acele schimbări,  care au avut loc în stilurile arhitectonice ale țării respective într-o perioadă anume. În acest caz elevii sau studenții pot cerceta transformările sociale ce s-au reflectat asupra organizării interne a spațiului rezidențial sau au fost exprimate printr-un amestec de stiluri tradiționale și europene, care au dat aspect eclectic vieții de zi cu zi. Conceptele unor astfel de muzee în Bulgaria, România, Austria, Serbia etc. se bazează pe principiul interactivității și permit vizitatorilor nu doar să viziteze obiective turistice, dar și să beneficieze de alte servicii suplimentare.  O altă dovadă a atitudinii grijulii față de patrimoniul etnocultural este crearea de colecții muzeale private în case rezidențiale. Principala sarcină a acestor colecții este de a păstra istoria satului pentru o nouă generație, din considerente patriotice.  În cazul când nu există case tradiționale reprezentative în regiune, se purcede la construirea replicii conceptuale a casei regionale tradiționale. Practica europeană în acest sens permite să înțelegem că muzeul poate fi unul interesant, captivant și foarte variat, datorită activităților suplimentare ce sunt oferite vizitatorilor, inclusiv în scopuri educative.