Arta posedă destulă forţă pentru a schimba comportamentul colectiv în societatea contemporană; artistul plastic, poziţionat activ, poate juca un rol esenţial în evoluţia men-talităţii sociale. Aceste idei sunt afirmate şi exemplificate de autor prin fenomenul de „Re-sistencia visual”, iniţiat de artiştii mexicani – plasticieni şi cineaşti - din provincia Oaxaca, Mexic. Articolul abordează „Rezistencia vizual” ca pe o mişcare de respingere a tradiţiilor de producţie artistică de tip comercial, care nu are valoare estetică. În acelaşi timp, „Rezistencia vizual” defineşte un grup de artişti care sparg stereotipurile artei „oficiale”, promovând arta conceptuală, eliberată de idoli şi de ideologie. În 2006, în apogeul ciocnirilor sociale şi politice dintre putere şi profesorii ieşiţi la un protest public (22 mai -25 noiembrie 2006), numeroşi grafittişti, artişti de artă efemeră, muralişti, cineaşti, pictori şi graficieni, se lansează în producerea imaginilor cu un pronunţat angajament social, de diverse forme stilistice şi modalităţi artistice variate, care sunt realizate direct în locurile publice (pereţi exteriori, asfalt, baricade, diferite boxe şi cabine telefonice, etc.) sau pe tricourile distribuite manifestanţilor. Astfel, prin acţiuni singulare sau de grup („Arte Jaguar” şi „Azaro”) ia naştere un fenomen artistic spectaculos care marchează cultura mexicană modernă. Articolul reliefează ideea că arta este o „armă de luptă paşnică”, este un „generator de conştiinţă” şi că utilizarea acestor forme de expresie pentru revindecări democratice este „o datorie civică” a fiecărui artist contemporan.