În prezentul studiu, a fost analizată clasificarea probelor în procesul penal, în baza anumitor criterii: după legătura cu obiectul probatoriu, probele se împart în probe directe şi indirecte; după caracterul lor, sunt probe în apărare şi probe în acuzare; după sursa din care provin – probe primare şi secundare; după modul de obţinere, probe obţinute în condiţii speciale şi în baza activităţilor speciale de investigaţii, şi probe obţinute în mod tradiţional. Clasficarea probelor în procesul penal este de actualitate şi în prezent, subiectul fiind analizat în doctrină. Actualitatea acestei teme se datorează şi modificărilor care au survenit în legislaţia naţională având ca rezultat apariţia unor criterii noi de clasificare a probelor.

This study analyses the classification of criminal evidence based on several criteria: depending on the link with the investigation object, evidence are divided into direct and indirect; depending on their nature, there are evidence for the defence and evidence for the injured party; depending on their source, there are primary and secondary evidence; depending on the way they have been produced, there are evidence obtained under special conditions and based on special investigation activities and traditionally obtained evidence. The classification of criminal evidence is a topical issue, being analysed in the doctrine. The topicality of this issue is due including to amendments to the national legislation, which resulted in the emergence of new evidence classification criteria.