Aşezarea Viktorovka-I reprezintă un sit antic cu două nivele de locuire ce face parte din chora Olbiei, amplasat în partea de vest a polisului, pe malul limanului Berezan. Din punct de vedere al planimetriei situl a fost împărţit în două părţi: partea de sud – aşezarea cu urme de locuinţe şi anexe gospodăreşti; partea de nord – spaţiul sacru, care consta din cenuşare cu depuneri rituale. Au fost stabilite două perioade ale funcţionării sitului: a doua jumătate a sec. VI - prima treime a sec. V a. Chr. şi sfârşitul sec. IV - prima jumătate a sec. III a. Chr. Printre complexele din prima perioadă se evidenţiază locuinţe de tip semibordei cu anexe gospodăreşti – în aşezare şi un cenuşar ritual din cadrul spaţiului sacru. Cea de a doua perioadă este reprezentată de o construcţie de suprafaţă, edificată din cărămidă crudă şi piatră, descoperită în aşezare, şi de un cenuşar ritual, identificat în zona spaţiului sacru. Un interes deosebit prezintă rezultatele cercetării spaţiului sacru, unde au fost descoperite complexele care nu-şi găsesc analogii la siturile din această perioadă din nordul Mării Negre. În articolul de faţă sunt sistematizate şi descrise vestigiile din perioada arhaică târzie: construcţiile, ceramica, uneltele de muncă, ustensilele etc. Cercetarea evidenţiază un şir de aspecte importante ce ţin de arhitectura construcţiilor locative şi de cult din nordul Mării Negre în antichitate

Viktorоvka-I is a double-layered ancient site belonging to the chora of Olbia, which existed in the western suburbs of the polis on the right shore of the Berezansky Liman. It was divided into two parts: the southern part was occupied by a settlement and the northern part was occupied by a temple. Today we can talk about two periods of the site’s functioning: from the 2nd half of the 6th century to the 1st third of the 5th century BC and from the end of the 4th century to the 1st half of the 3rd century BC. Pit houses and outbuilding complexes on the territory of the settlement and an ash lens on the area of the sanctuary belong to the first period. The second period is represented by the remains of terrestrial multi-stone raw structure and a ritual ash lens. The study of the sanctuary is of particular interest, because it includes complexes which have no analogues among the monuments of the Northern Black Sea Region. The article is devoted to materials of the Late Archaic time. There are analyzed architectural remains, pottery, tools, and household items.