Intre anii 1914 și 1921, populația Basarabiei a fost martoră, chiar dacă mai curand din spatele liniei frontului, a conflagrației mondiale, care a fost urmată de transformări politice majore care au detașat regiunea de Imperiul Rus, creand apoi anumite condiții pentru o scurtă perioadă de independență, pentru a alipi, in cele din urmă, această provincie la Regatul Romaniei Mari, in 1918. Istoria orașului Chișinău din această perioadă tumultuoasă este abordată – pentru prima dată – prin prisma sublinierii caracterului specific al acestei așezări urbane. Chișinăul apare astfel ca o localitate in care două sisteme politice aparent antagoniste, definite de modelul imperial și, respectiv, cel național, se confruntă reciproc, coexistand insă, in același timp, in diferite contexte. Autorii sunt interesați, in mod special, de traiectoriile personale, ale comunităților și instituțiilor legate de acest oraș. Ei reconstituie felul in care actorii locali s-au adaptat și au acceptat transformările politice, dar și modul in care aceștia și-au exercitat autonomia in propriile acțiuni și și-au impus propriile agende, adesea bazate pe necesități locale, de grup sau personale. Cazul Chișinăului este relevant pentru ințelegerea impactului major al tranziției și evoluțiilor politice de la nivel local. Acest studiu de caz arată că au existat diferiți actori locali, care, fără excepție, au făcut parte din acest proces de tranziție, in cadrul căruia și-au construit propria narațiune. In timp ce pentru unele grupuri politice sau sociale anul 1918 a insemnat un nou inceput, pentru altele acesta a devenit momentul unui vid politic absolut, din care se puteau extrage anumite avantaje. In același timp, pentru un alt – al treilea – grup, adică pentru majoritatea membrilor fostei elite imperiale, anul 1918 a insemnat inceputul luptei pentru păstrarea loialității imperiale. Această noțiune includea, printre altele, instituțiile simbolice ale fostului imperiu, precum și anumite spații culturale și „locuri ale memoriei” specifice pentru experiența imperială.

Between 1914 and 1921, the population inhabiting the region of Bessarabia witnessed, although from behind the frontline, the world conflagration, which was followed by major political changes that detached the region from the Russian Empire, then created the conditions for a short independence period, to finally attach the province to “Greater Romania” in 1918. The history of the city of Chișinău during this tumultuous time period is discussed – for the first time – with a specific focus on its dynamics as a place in which two political systems, defined by the imperial and the national model, confronted each other while also coexisting in different settings. The authors are especially interested in the trajectories of individuals, communities, and institutions linked to the city. They reconstruct the way local actors acknowledged political changes, but also how they exercised agency and imposed their own agendas, frequently based on local, group, or personal needs. The case of Chișinău is relevant for the understanding of the major impact of political transition(s) on the local level. It shows that there were various local actors, all of them being part and parcel of this transition, within which they had their own story to tell. Whereas for some political or social groups 1918 meant a new beginning, for others it was the time of political vacuum, from which certain dividends could be extracted. At the same time, for the third group, i.e., for most members of the former imperial elite, it meant the beginning of the struggle for the preservation of imperial loyalty, including the former empire’s symbolic institutions, cultural spaces, and „places of memory.”