D. R. Popescu este un scriitor total. O sursă organică şi vitală pentru inspiraţia lui D.R. Popescu sunt arhetipurile literaturii universale: viaţa, moartea, mitul, omul, timpul, creaţia şi eternitatea. Toate acestea se regăsesc, sub o formă sau alta, în identitatea personajelor. D.R. Popescu nu recuperează artistic lumea Dante, ci o reinventează, dându-i noi dimensiuni fizice, fără acestea întregul cosmos părând a fi guvernat de neant. De aici putem trage concluzia firească şi obligatorie că scriitorul D. R. Popescu este ghidat în demersul său literar de principiul universal al Fiinţei şi dispune, la nesfârşit, de resurse artistice inepuizabile, în măsură să confere actului de creaţie relevanţă pragmatică.

D. R. Popescu is a whole writer. The archetypes of the universal literature: life, death, myth, man, time, creation, and eternity are an organic and vital source of inspiration for D. R. Popescu. All of them in a form or another are in the characters’ identity. D. R. Popescu does not artificially recapture the world of Dante, but reinvent it, giving it new physical dimensions. Without them the whole cosmos seems to be governed by nothingness. In this manner we can understand beyond all doubt that the writer D. R. Popescu is guided in his literary approach by the universal principle of the Being and endlessly possesses inexhaustible artistic resources capable of conferring pragmatic relevance to the act of creation.