Prezentul articol dezvăluie unele probleme despre limbă, aşa cum apar ele în concepţia enciclopedistului Nicolae Iorga. Este primul istoric literar care a făcut legătura şi sinteza firească între literatură, limbă, cultură şi istorie, judicioasă idee ce nu şi-a pierdut actualitatea. S-a ocupat pe larg de rolul limbii în formarea individualităţii poporului român şi a culturii lui naţionale. Starea de înstrăinare a limbii române ce se crease în ţară la finele secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea l-a determinat pe eruditul profesor să ia o atitudine militantă, hotărâtă împotriva manifestărilor de înstrăinare, de snobism şi de dispreţ faţă de limbaşi cultura naţională, reuşind să organizeze publicul românesc la luptă deschisă. Drept rezultat,la chemarea profesorului, manifestările au fost stopate. Un loc aparte acordă rolului limbii naţionale la diferite popoare, fixează drepturilede care trebuie să se bucure limba şi menirea ei în diferite ţări ale lumii culte.

This article reveals some language problems, as they appear from the point of view of the encyclopedist Nicolae Iorga. He is the first literary historian who has made the natural connection and synthesis between literature, language, culture and history, a judicious idea that has not lost his actuality. He was concerned with the language role in the formation of the individuality of the Romanian people and in their national culture. The state of alienation of the Romanian language existing in the country at the end of the 19th century and the beginning of the 20th determined the erudite professor to take a militant attitude against the manifestations of alienation, of snobbery and disdain for the language and the national culture, managing to organize the Romanian public in an open battle. As a result, at the professor’s call, the events were stopped. He points out the importance of the national language to different peoples, it fixes the rights that the language must have and its purpose in different countries of the cult world