Articolul precedent |
Articolul urmator |
1142 10 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-10 15:20 |
SM ISO690:2012 VORNIC, Vlad. Un cuptor menajer din sec. III p.Chr. descoperit la Sagaidac, r-nul Cimișlia. In: Viaţa cotidiană în spaţiul Est-European din cele mai vechi timpuri până în prezent: abordări interdisciplinare, Ed. 1, 30 octombrie 2018, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, pp. 77-78. ISBN 978-9975-84-058-3. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Viaţa cotidiană în spaţiul Est-European din cele mai vechi timpuri până în prezent: abordări interdisciplinare 2018 | ||||||
Conferința "Viaţa cotidiană în spaţiul Est-European din cele mai vechi timpuri până în prezent: abordări interdisciplinare" 1, Chișinău, Moldova, 30 octombrie 2018 | ||||||
|
||||||
Pag. 77-78 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Teza |
||||||
In lunile mai–iunie 2018 au fost intreprinse cercetări arheologice preventive la Sagaidac (r-nul Cimișlia), intr-un sit cu urme de locuire din epoca romană (sec. III p.Chr. și sec. IV p.Chr.) și evul mediu timpuriu (sec. VIII–IX p.Chr.). Cele mai vechi vestigii arheologice descoperite aparţin așa-numitului „grup cultural Etulia” din sec. III p.Chr., fiind reprezentate printr-un cuptor de bucătărie, cateva gropi și ceramică romană, lucrată la roata olarului sau cu mana. Dintre complexele din epoca romană, se remarcă cuptorul de uz casnic, care consta din cuptorul propriu-zis și o groapă de aprovizionare cu combustibil. Cuptorul avea conturul aproximativ circular, cu diametrul in jur de 1,15 m, iar groapa de acces, aflată in partea de est, era de formă ovală, cu dimensiunile de circa 1,4x1,5 m. Pereții cupolei cuptorului aveau grosimea de 2–3 cm, fiind păstrați pe o inălțime maximă de 15 cm. Un interes aparte prezintă vatra instalației de foc, care era constituită din două straturi de lipitură, aplicată peste numeroase fragmente de vase ceramice. Unele cioburi provin de la amfore sau castroane roșiatice romane, altele – de la recipente lucrate la roată din pastă fină, iar cele mai multe fragmente aparțin unor oale și capace lucrate cu mana, caracteristice pentru așa-numitul „grup cultural Etulia” din stepa Bugeacului, databil in sec. III p.Chr. |