Conceptul de cotidian şi problematica cotidianului actualmente sunt prezente in mai multe ştiinţe socio-umane – filosofia socială, sociologia, antropologia filosofică, antropologia culturală şi socială, filosofia culturii, istoria ş.a. Abordarea cotidianului ca o nouă paradigmă de cercetare a socialului şi a umanului astăzi se află in dezvoltare şi prezintă o noutate ştiinţifică. Din punct de vedere anthropologic, studierea condiţiei cotidiene este importantă, in primul rand, in problema dezvoltării şi formării personalităţii. Formarea personalităţii presupune un şir de factori şi condiţii. Astfel, pe prim plan iese lumea vieţii cotidiene. Socializarea individului este insoţită permanent de insuşirea acestor cunoştinţe şi norme de conduită neverbalizate. Cotidianul presupune sistemul axiologic al societăţii, care influenţează toate sferele vieţii, inclusiv cele necotidiene. Din punct de vedere sociologic şi filosofic, recunoaștem că experienţa cotidianului este cea mai importantă experienţă a omului. Reformarea societăţii şi modelarea omului este posibilă doar prin reformarea şi restructurarea vieţii cotidiene. Sfera cotidianului ocupă un spectru larg al socialului, care este cadrul de activitate al membrilor societăţii. De structura acestui cadru depinde structura, dar şi viitorul societăţii, procesul socializării insemnand astfel, in primul rand, insuşirea normelor unei vieţi cotidiene care se caracterizează prin generalitate şi repetabilitate. Din punct de vedere al ştiinţei istorice, importanţa cotidianităţii de asemenea este mare. Istoricii, de fapt, sunt primii care au conştientizat acest lucru şi au inclus studiul cotidianului in sfera ştiinţelor umanistice. Recurgerea la cotidian face posibilă o cunoaştere mai profundă a situaţiei istorice, asigurand o explicare a evenimentelor istorice.