In mediul tradiţional, viaţa cotidiană este, doar in aparenţă, mai puţin reglementată decat manifestările festive. Sistemul cunoştinţelor populare a generat unele principii fundamentale de apreciere a valorilor. Conform acestor principii, s-au constituit prin timpuri structurile ceremoniale, consacrate, cu prevalare, depăşirii momentelor critice, care sunt inerente trecerilor de la un statut la altul, asemenea momente fiind inevitabile pentru evoluţia fenomenelor din orice domeniu: calea de viaţă a omului, desfăşurarea activităţilor de muncă, derularea ciclurilor calendarice etc. Aceleaşi principii funcţionează şi in spaţiul vieţii cotidiene, reprezentand baza conceptuală a sistemului normativ de conduită şi atitudini, fiind aplicate pe dimensiunea pattern-ului acumulativ dintre punctele critice esenţiale. Remarcăm, totuşi, că viaţa cotidiană nu este lipsită de situaţii cruciale, insă acestea sunt de importanţă minoră, in comparaţie cu momentele de schimbare accentuată, ce necesită susţinere ritualică masivă. Tradiţia insistă ca orice modificare categorială (mai mare sau mai mică) să fie gestionată conform recomandărilor cutumiare astfel incat să se asigure un rezultat, ce comportă energii benefice (această opţiune fiind una dominantă in scopul dobandirii unei vieţi corecte, sănătoase şi armonioase). Cotidianul tradiţional abundă de recomandări şi interdicţii, care dirijează viaţa omului pe făgaş pozitiv: de la interdicţia ca femea gravidă să nu se aşeze pe ceva gol, „ca să nu-i fie sarcina in deşert”, pană la recomandarea „iertărilor”, mai ales pentru oamenii in varstă, „ca să nu-i prindă moartea cu sufletul ingreunat”; de la practicile de „găsire a locului bun şi curat” pentru construirea casei pană la forma acoperişului, adecvată captării energiilor pozitive. Ştiinţele moderne tot mai mult confirmă o mare doză de adevăr in practicile tradiţionale de asigurare a energiilor benefice.