Dintre componenții aerului, oxigenul este indispensabil respirației vegetale și animale, fenomentul de oxidare reprezentând principala sursă de energie în procesele vitale.Compoziția normală a aerului cuprinde ( în volume % atmosferă uscată): azot 78,09%, oxigen 20,95% , argon 0,92% , bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezintă peste 99,99% din compoziția aerului. Restul de circa 0,01% este alcătuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, xenon, ozon, hidrogen, radon,kripton.Oxigenul poate influiența sănătatea prin scăderea concentrației lui în aer și prin scăderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scăderea presiunii parțiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze ( oxigen si dioxid de carbon) și a procesului de oxigenare a sângelui. Ca și generalitate, concentrația oxigenului din aerul atmosferic de la suprafața solului variază foarte puțin. Această constantă se realizează prin echilibrul care există între cantitatea de oxigen folosită în combustii și oxidările biologice și cea produsă de asimilația clorofiliană.Principiul metodei constă în aerul care este pus în contact cu o substanță chimică (pirogaloul) care are proprietatea de a fixa oxigenul. Prin calcularea diferenței între volumul de aer înainte și după fixarea oxigenului se obține cantitatea de oxigen din proba de aer. ANALIZA EMISIILOR IN AER. Pentru protejarea aerului de poluarea chimică şi fizică (cu pulberi), emisiile industriale trebuiesc monitorizate cantitativ şi calitativ şi controlate pentru încadrare în valorile limită admise de legislaţie. În ţara noastra, reglementările privind calitatea aerului şi controlul emisiilor sunt într-o formă de început ANALIZA IMISIILOR ATMOSFERICE. Termenul imisie defineşte transferul poluanţilor în atmosferă către un receptor (omul şi factorii sistemului său ecologic, bunuri materiale etc.) şi reprezintă valorile concentraţiilor maxime admisibile ale unor substanţe poluante în atmosferă (Ord. 462/1993). Aceste valori sunt reglementate prin STAS 12574/1987 şi reprezintă concentraţii medii pe diverse intervale de măsurare (perioade de mediere): 30 min., 24 ore, lunar, anual. În practica curentă se folosesc mediile de scurtă durată (30 min.); staţiile fixe de măsurare ale Agenţiilor de Mediu fac măsurători medii de lungă durată (24 ore)