În învăţare există două mari perioade: perioada urcuşului şi perioada bucuriei, a autoînvăţării. Dacă profesorul nu este permanent alături de elev, el poate abandona foarte uşor învăţarea în prima etapă. El nu ajunge să depăşească pragul în urma căruia sufletul se va umple de bucuria/frumuseţea învăţării. Pentru aceasta, profesorul va dovedi perseverenţă, eleganţă, răbdare, căldură şi încredere în forţele elevului său. Totodată, exigenţele lui vor fi uşor sub capacităţile şi posibilităţile elevului, astfel încît să simtă satisfacţia succesului, a victoriei (atunci cînd se află în etapa urcuşului învăţării). Apoi, cu iecare izbîndă a discipolului, va ridica treptat gradul de diicultate al activităţii şi al exigenţelor sale pentru ca elevul să aibă mereu o ţintă de atins şi dorinţa de a învinge.