Popularitatea limbii engleze în lume a creat un efect de avalanşă, pe măsură ce tot mai mulţi oameni învaţă această limbă pentru a-şi satisface nevoia de comunicare internaţională, tot atâţea aspiră la acest lucru, indiferent de teritoriu şi cultură. Astfel, limba engleză creează poduri stabile de comunicare în toate aspectele vieţii: social, politic, economic, turistic, tehnic, militar, etc., în final realizându-se fenomene importante în domeniul lingvstic şi cel cultural. Engleza britanică este un termen larg folosit pentru a distinge forme ale limbii engleze utilizate în Regatul Unit comparativ cu altele folosite în afara Insulelor britanice. Engleza britanică se referă la toate varietăţile englezei vorbite pe teritoriul Regatului - cele din Anglia, Scoţia, Irlanda de Nord şi Ţara Galilor. Engleza americană este o formă a limbii engleze vorbită pe teritoriul Statelor Unite, care include toate dialectele limbii engleze vorbite pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Mulţi vorbitori de limba engleză conştientizează confuziile şi diferenţele fonetice ori gramaticale între Engleza britanică şi cea americană. Dacă ne referim la deosebirile de pronunţare, e cazul să vorbim de adăugarea unor vocale şi înlocuirea unor îmbinări de litere ( ex. „u” în „color” pentru Engleza britanică ). Varietăţile gramaticale le putem găsi la participiu trecut al verbelor neregulate: „burn” (Br. E) şi „burnt” ( Am. E) la fel ca şi diferenţele la utilizarea articolelor (the) sau verbelor ( do, have, got).