Articolul precedent |
Articolul urmator |
521 17 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-01-24 14:18 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
347.45/.47:338.465:621.31(498) (1) |
Obligații. Contracte. Convenții (453) |
Producție și servicii în funcție de sectoarele economice (1504) |
Electrotehnică (1153) |
SM ISO690:2012 STĂNESCU, Valentina. Fundamentarea relaţiei furnizor de energie electrică - consumator printr-o corelare dinamică intre prevederile contractuale si cele ale standardului de performanţă pentru serviciul de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate. In: Energetica Moldovei. Aspecte regionale de dezvoltare, Ed. Editia I, 2005, 21-24 septembrie 2005, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul de Energetică al Academiei de Științe a Moldovei, 2005, Ediția I, pp. 456-460. ISBN 9975-62-145-7. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Energetica Moldovei. Aspecte regionale de dezvoltare Ediția I, 2005 |
||||||
Conferința "Energetica Moldovei" Editia I, 2005, Chișinău, Moldova, 21-24 septembrie 2005 | ||||||
|
||||||
CZU: 347.45/.47:338.465:621.31(498) | ||||||
Pag. 456-460 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Energia electrica: marfa – ca bun de larg consum, serviciu – ca una dintre cele mai folosite utilitati, de catre populaţie. In mod logic, prin acceptul la plata, din partea unui cumpărător, a contravalorii unui bun, este declanşat următorul mecanism legal: un vânzător are o marfa pentru care are stabilit un preţ, iar la vanzarea acesteia emite o factura, pe care cumpărătorul trebuie sa o achite, pentru a intra in posesia bunului respectiv. In cazul furnizarii energiei electrice, furnizorul a folosit, si foloseşte cu succes, diverse modalitati de plata, pentru a obţine achitarea contravalorii consumului de energie electrica. Varianta cea mai utilizata in timp a fost cea a achitării post consum. Practica a dovedit apariţia inevitabila a inconvenientelor: cumpărătorul consuma, dar „uita”, din diverse motive, sa plătească. Iată una din cauzele majore care a impus existenta unei intelegerii ferme intre furnizor si consumator, respectiv contractul, prin care sa se poată reglementa o serie întreaga de drepturi dar si de obligatii, atât pentru furnizor cat si pentru cumpărător. Este evidenta necesitatea existentei unui pachet de reglementari, care sa aiba in vedere funcţionarea in conditii optime a relatiei furnizor de energie electrica – consumator. Apariţia in timp a unor legi si ordonanţe guvernamentale, cu caracter specific, au creat si apoi au completat cadrul legislativ privitor la modul de contractare a mărfii denumita energie electrica. Noua concepţia de contractare priveşte ca pe o interacţiune dinamica punerea de acord a noii legislatii cu prevederile din contractele de furnizare. Abia dupa infiintarea unei autoritati guvernamentale, respectiv Autoritatea Nationala de Reglementari in Domeniul Enegiei (A.N.R.E.), in anul 1998, cu statut de reglementator, arbitru si observator al activitatilor din sectorul energetic, s-a acordat o atenţie speciala relatiei contractuale dintre furnizorul de energie electrica si consumator. In final, apariţia Legii Energiei Electrice, in iulie 2003, a legiferat ca la momentul actual, in Romania, consumul de energie electrica, fara incheierea contractului de furnizare intre furnizor si consumator, este interzis. |
||||||
|