The paper displays the way Romanian constitutional life was organized as well as the theory and constitutional practice marked by the two fundamental legal acts of Romania, which are the 1938 Constitution and the 1948 Constitution. The decade evoked in the paper represents a period of constituional discontinuity, of institutional regress marked not only by the changing of the government form but also by Romanian foreign policy. A period of a new legal order during which the transition from a parliamentary regime to one where the role of the executive was absolute, was made, a period of fundamental degradation of the constitutional institutions and of  the public freedoms. The constitutional practice manifested after 1944 imposed different rules of a democratic regime: a constitution modified by a decree — law enacted by an assembly with no empowerment as a constitutional derived power and the action of a Council of Secretaries with legislative prerogatives by decree-laws.

Lucrarea prezintă modul de organizare a vieţii constituţionale româneşti şi implicit a teoriei şi practicii constituţionale între cele două acte juridice fundamentale ale României, respectiv Constituţia de la 1938 şi Constituţia de la 1948. Deceniul evocat în lucrare reprezintă o perioadă de discontinuitate constituţională, de regres instituţional marcat nu doar de schimbarea formei de guvernământ dar şi de politica externă a României. O perioadă a unei noi ordini juridice în care s-a făcut tranziţia de la un regim parlamentar reprezentativ la un regim in care rolul executivului era absolut, o perioadă de degradare fundamentală a instituţiilor constituţionale şi a libertăţilor publice. Practica constituţională manifestată după 1944 impunea reguli diferite de un regim democratic: o constituţie modificată prin decret -lege de către o adunare care nu beneficia de o abilitare ca putere constituantă derivată şi acţiunea unui Consiliu de Miniştri cu atribuţii de legiferare prin decrete-legi.