Dans le domaine des droits de l’homme, le contexte europeen est devenu une donnee primordiale de l’evolution du droit interne : il est aujourd’hui impossible de raisonner a l’echelle interne sans prendre en compte la Convention europeenne des Droits de l’Homme (CEDH) et sans s’interroger sur la portee theorique des arrets de la Cour de Strasbourg. Cette derniere disposant d’un monopole d’interpretation, ses arrets ont acquis une grande importance dans la mise en oeuvre des regles de la Convention : ceux-ci ont force obligatoire dans la mesure ou ils sont definitifs et ou ils sont revetus de l’autorite de la chose jugee. Cette autorite concerne tant les arrets declaratoires par lesquels la Cour constate ou non une violation de la Convention que les arrets de „prestation”, par lesquels elle accorde une satisfaction equitable au requerant individuel.

In domeniul drepturilor omului, contextul european a devenit o circumstanță primordială a evoluției dreptului intern: in prezent este imposibil de raționat la nivel intern fără a lua in considerare Convenția europeană a Drepturilor Omului(CEDO) și fără a se intreba asupra intinderii teoretice a hotărarilor Curții de la Strasbourg. Deoarece aceasta din urmă dispune de un monopol de interpretare, hotărarile sale au obținut o mare importanță la punerea in aplicare a regulilor Convenției: acestea au forță obligatorie in măsura in care ele sunt definitive și sunt acoperite de autoritatea lucrului judecat. Această autoritate se referă atat la hotărarile declaratorii prin care Curtea constată sau nu incălcarea Convenției cat și la hotărarile de „prestare”, prin care ea acordă o satisfacție echitabilă reclamantului individual.