Dreptul la tăcere poate fi considerat ca o protecţie, o garanţie care se fondează pe dreptul la un proces echitabil. În jurisprudenţa CEDO se consideră că acest drept, care nu este garantat în mod formal de Convenţie, constituie o garanţie acordată acuzaţiilor în numele dreptului la un proces echitabil, al dreptului la libertate şi demnitate umană. În ciuda aparenţei sale ca un drept preponderent procedural, datorită valorii fundamentale pe care o proteguieşte şi ale cărei exigenţe le promoveazăechitatea – dreptul la un proces echitabil are şi o evidentă dimensiune de drept substanţial. Comitetul drepturilor omului al ONU prevede dreptul la un proces echitabil nu numai la stadiul admisibilităţii cererilor, dar, de asemenea, atât la stadiul admisibilităţii cererilor, cât şi la stadiul examinării pe fond a acestora.

The right to silence may be considered as a protection measure, a guarantee that is based on the right to a fair trial. The ECHR jurisprudence considers this right, which is not formally granted by the Convention, as a guarantee provided to defendants in the name of the right to a fair trial, of the right to freedom and human dignity. Despite its appearance as a mainly procedural right, due to the fundamental value that it protects and the requirements of which it promotes – equity – the right to a fair trial also has an obvious aspect of substantive law. The United Nations Human Rights Committee provides for the right to a fair trial not only at the stage of admission of applications, but also at the stage of their examination on merits.