Aplicarea în practica cotidiană a normei penale destinată contracarării şi prevenirii cazurilor de falsificare a probelor, generează o serie de dificultăţi condiţionate în mare parte de carenţele semnificative caracteristice conţinutului şi structurii acesteia, în contextul existenţei lacunelor legislative şi necorespunderii prevederilor în vigoare pe acest segment, reglementărilor procesual-penale la compartimentul ce vizează administrarea probelor şi subiecţii implicaţi în acest proces. Or, practica aplicării reglementărilor în cauză este neuniformă, caracterizată prin incertitudine și interpretări ambigue. În acest sens, studiul respectiv propune identificarea și analiza discrepanţelor aferente subiectului abordat, scopul fiind sensibilizarea comunității profesionale din domeniu în vederea lansării unor eventuale inițiative de redresare a situației.

The criminal law application in daily practice of intended for countering and preventing cases of falsification of evidence, generates a series of difficulties conditioned by significant shortcomings characteristic of its content and structure, in the context of legislative gaps and unsuitability of the provisions in force on this segment, the procedural criminal regulations to the compartment which target the administration of the evidence and the subjects involved in this process. On the other hand, the practice of application of these regulations is irregular, characterized by uncertainty and ambiguous interpretations. In this context, the respective study proposes the identification and analysis of discrepancies related to the subject, and the aim is to sensitize the professional community in the field to launch possible initiatives to redress the situation.