În literatura de specialitate calitatea vieții presupune gradul de satisfacție a necesităților materiale și sociale, identificată prin corespunderea proceselor, rezultatelor și condițiilor activității omului, grupurilor sociale, societății în aparența obiectivă și subiectivă a acestora. După unii autori parametrii de bază, care determină calitatea vieții sunt “ conceptul de eu”, problemele medicale, probleme legate de viața cotidiană, statutul psihosocial și neuropsihologia individului. Alții vorbesc despre factorii psihologici care determină aspectul calității vieții, care se datorează stării celui care își trăiește viața, adică omul. Acești factori includ șase dimensiuni ale bunăstării: Acceptarea de sine, Relațiile pozitive cu ceilalți, Autonomie, Competența, Scopul vieții și Creșterea personală. Operaționalizarea acestor factori cu caracter personal poate îmbogăți și mai mult indicatorii potențialului psihologic al societății sau al grupurilor sociale.    

In psychological literature the quality of life implies satisfaction of material and social needs, identified through the compliance process, results and conditions of human activity, social groups, society as their objective and subjective appearance. According to some authors the basic parameters that determine quality of life are “ I-conceptions”, medical problems, problems of everyday life, psychosocial status and individual neuropsychology. Others talk about psychological factors, aspect that determines the quality of life, which is due to the state he lives his life, that person. These factors include the six dimensions of well-being: selfacceptance, positive relations with others, autonomy, competence, life purpose and personal growth. The operationalization of these personal factors can further enrich psychological potential indicators of society or social groups.