Din multitudinea de surse privind istoria Ogrăzii Armeneşti din Chişinău, o importanţă deosebită o are dosarul depistat in Arhiva Arhiepiscopiei Armene din Romania privind inventarierea, imobilelor acesteia. De o valoare inestimabilă, ca sursă istorică, actul de inventariere, a rămas pană in prezent necunoscut cititorului. Acţiunea de inregistrare şi evaluare detaliată a bunurilor Ogrăzii a fost intreprinsă de o comisie formată la iniţiativa Comitetului Naţional al Armenilor din Basarabia pe 5 noiembrie 1920. Din cadrul comisiei făceau parte: delegatul Ministerului Cultelor, Roşianu, inginerul A. M. Asvadurov şi juriştii A. S. Barhudarov, S. K. Popovici şi I. C. Teodorovici. Amintim că Ograda Armenească era terenul oferit de către administraţia ţaristă Arhiepiscopiei Armene, instituite la Chişinău in 1813, şi era amplasată in partea nouă sau de sus a oraşului (actualmente, intre bd. Ştefan cel Mare şi Sfant, str. 31 August 1989, str. Tighina şi str. Armenească). Potrivit actului de inventariere, toată averea Ogrăzii la inceputul sec. XX era divizată intre Patriarhia de la Ecimiadzin şi Arhiepiscopia Nahicevanului şi a Basarabiei. Terenul propriu-zis al Ogrăzii era parcelat in 17 părţi, fiecare sector fiind imprejmuit de celelalte prin ziduri sau garduri din lemn. Loturile de la 1 la 16 erau date in arendă şi intrau in categoria averii patriarhale, iar ultimul – 17 intra in folosinţa arhiepiscopului armean. Pe acest teren erau amplasate mai multe clădiri, printre care Consistoriul Eparhial (in care se afla secretarul, arhiva şi arhivarul instituţiei) şi locuinţa arhiepiscopului armean la Chişinău (asamblată cu terasă din sticlă şi ieşire pe str. Bulgară). Alăturat acestor două clădiri mai erau cateva edificii, care serveau drept apartamente ori incăperi de păstrare a trăsurilor sau pentru depozitarea lemnelor. Restul terenului era ocupat de vie şi de livadă.