In cadrul prezentării, in baza analizei surselor istoriografice documentare, inexplorate pană in prezent din perspectiva studiilor rome, va fi elucidat impactul evoluţiei istorice a statutului social al romilor (ţiganilor-robi) din Ţara Moldovei asupra formării identităţii etno-sociale cumulative. Vor fi sistematizate datele privind localizarea, onomastica, situaţia demografică şi ocupaţiile prestate de către ţiganii-robi pentru curtea domnească, aşezămintele mănăstireşti şi populaţia băştinaşă din Ţara Moldovei. Intr-o primă etapă a cercetării se propun a fi expuse sursele istoriografice documentare incluse in colecţia „Moldova in epoca feudalismului”, a cărei editare a fost concepută de către colaboratorii ştiinţifici ai Institutului de Istorie al Academie de Ştiinţe a Moldovei in anul 1961. Documentele publicate dezvăluie diferite laturi sociale ale istoriei Ţării Moldovei din secolele XV–XVIII, reliefand diverse categorii sociale: ţărani şerbi (vecini), ţigani-robi, slujitori, boieri, proprietari ecleziastici, grupe sociale ale populaţiei urbane etc. In perioada medievală, robii-ţigani sunt menţionaţi in diverse tipuri de cărţi domneşti: de miluire, danie, intăritură, precum şi in acte particulare – tranzacţii de vanzare-cumpărare şi testamente. Denumirile caracteristice populaţiei rome atestate pe teritoriul Ţării Moldovei sunt: ţigani-robi, ţigani domneşti, ţigani domneşti de toiag, ţigani de baştină, ţigani mănăstireşti, ţigani boiereşti, ţigani ciurari. In perioada medievală ţiganii-robi sunt atestaţi in majoritatea cazurilor, ca obiect de vanzare-cumpărare şi moştenire alături de alte categorii de proprietăţi. In unele cazuri sălaşele de ţigani se dădeau in proprietatea mănăstirilor pentru pomenirea sufletului, deoarece donaţiile credincioşilor către mănăstiri erau considerate un act suprem de evlavie, calea spre mantuirea păcatelor.