Situaţia fostelor castre ale provinciei Dacia in veacul al III-lea după evacuarea aureliană şi in veacul următor este realmente cunoscută numai sumar. Cauzele pentru această stare de fapt sunt multiple şi nu vor fi menţionate aici. Mai bine evidenţiate apar la momentul actual descoperirile elementelor de cultură materială puse pe seama complexului cultural Santana de Mureş-Černjachov efectuate in interiorul unor castre de odinioară. Este vorba despre cele de la Gherla, Veţel (in acest punct, rămane de lămurit dacă este vorba de o manifestare efectivă a respectivului orizont cultural ori doar de o difuzare a unor bunuri pe un areal mai larg, cu atat mai mult cu cat punctul se află pe valea mijlocie a Mureşului), Raşnov, Alba Iulia, Sărăţeni (unde insă pană acum cunoaştem doar inmormantări), poate Olteni şi Brancoveneşti. Locuirea atestată destul de consistent la Comalău nu poate fi invocată din pricina caracterului neclar al fortificaţiei. Probabil, din apropiere, dar posibil chiar din interiorul castrului de la Boroşneu Mare, cercetări mai vechi au dus la recuperarea catorva fragmente ceramice atribuite complexului cultural in speţă. In cuprinsul comunicării noastre vom discuta problema reutilizării structurilor castrense (construcţii interioare şi curtina cu elementele adiacente), din partea purtătorilor culturii Santana de Mureş-Černjachov şi in general modul de raportare a acestora la fostele castre ale provinciei noastre. Vor fi invocate analogii cu atitudinea germanicilor (alamanni etc.) faţă de fostele castre romane situate in zonele abandonate dincolo de Rhin şi de Dunăre ale provinciilor Germania Superior şi Raetia, la fel cum vor fi făcute comparaţii cu atitudinea de mai tarziu a gepizilor şi ostrogoţilor faţă de fostele castre ale Daciei transilvane.