Complexe arheologice cu caini descoperite la Nufăru (secolele XI-XIII)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
529 13
Ultima descărcare din IBN:
2023-11-10 21:40
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
902/904(498)"X-XII" (1)
Arheologie (935)
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (2093)
Vestigii culturale ale diferitelor perioade istorice (3377)
SM ISO690:2012
DUMITRAŞCU, Valentin. Complexe arheologice cu caini descoperite la Nufăru (secolele XI-XIII). In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 10, 30-31 mai 2018, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, Ediția 10, pp. 46-47. ISBN 978-9975-84-063-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 10, 2018
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
10, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2018

Complexe arheologice cu caini descoperite la Nufăru (secolele XI-XIII)

CZU: 902/904(498)"X-XII"

Pag. 46-47

Dumitraşcu Valentin
 
Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Academia Română
 
Disponibil în IBN: 8 iunie 2018



Teza

In urma cercetărilor arheologice desfășurate in situl de la Nufăru, jud. Tulcea, cu precădere in perioada 2013-2016, au fost evidențiate o serie de complexe incadrate in secolele XI-XIII, ce conțin elemente scheletice de la aproximativ 20 de caini, in conexiune anatomică sau disparate. In unele cazuri, oasele de caini sunt asociate cu oase umane, oase de diferite animale, fragmente ceramice sau amenajări intenționate cu pietre. Majoritatea indivizilor sunt adulți și o parte considerabilă dintre ei prezintă urme de traume vindecate (fracturi, lovituri, infecții), ceea ce dovedește că oamenii i-au ingrijit și i-au hrănit in timp ce erau răniți sau bolnavi. Inălțimea la greabăn a cainilor de la Nufăru atinge cele mai ridicate cote din evul mediu romanesc. Cei mai mulți caini sunt de talie supramedie și mare (54-66 cm), putand fi folosiți pentru pază, apărarea turmelor sau vanătoare, ceea ce poate explica și multiplele traume vindecate prezente pe oasele lor. In afară de cainii depuși și ingropați cu grijă, alții au fost aruncați la intamplare intr-o groapă comună (aproximativ jumătate dintre ei). Aceștia din urmă prezintă urme de dinți pe majoritatea elementelor scheletice, provocate de alte carnivore, cel mai probabil alți caini, dar și de rozătoare (șoareci). In același timp, in groapa comună sunt subreprezentate extremitățile distale ale membrelor (metapodii, falange), elemente care, de obicei, răman atașate de blană atunci cand unele animale sunt jupuite (este valabil pentru vulpe, lup, urs, iepure, castor etc). Dacă acceptăm ipoteza prelevării blănii acestor caini inainte de a fi fost aruncați in groapă, atunci putem explica și urmele de roadere prezente pe resturile lor scheletice, accesul la carcasa animalelor fiind ușurat de lipsa pielii.