In literatura arheologică romanească s-a discutat mai aplicat in ultimele decenii despre comunitățile Komarov, mai ales după cercetările sistematice efectuate in necropole tumulare sau așezări din zona de nord a Moldovei. Repertorierea siturilor și a descoperirilor atribuite acestui mediu cultural a arătat faptul că populațiile respective au ocupat un teritoriu care corespunde, din punct de vedere geografic, Podișului Sucevei și Campiei Moldovei. Pentru zona submontană a spațiului est-carpatic s-a constatat că majoritatea descoperirilor atribuite culturii Komarov sunt răspandite pană la Valea Moldovei, aceasta putand fi considerată, in linii generale, limita sudică a răspandirii comunităților amintite. Cu toate acestea, și dincolo de Valea Moldovei sunt atestate situri ce cuprind astfel de vestigii, iar unele sunt documentate pană aproape de Valea Trotușului. In arealul studiat, elemente Komarov apar in cateva situri legate de exploatarea sării, sau in stațiuni care cuprind vestigii din diverse etape ale epocii bronzului. In zona subcarpatică sunt cunoscute mai multe situații in care elemente ceramice tipice mediului Komarov se intalnesc in asociere cu materiale Noua. Cercetările recente au permis descoperirea unor materiale ceramice Komarov in așezări ale altor epoci (Răucești, Grumăzești, Topolița, Țolici), ceea ce poate fi interpretat ca locuiri de scurtă durată, sau posibile importuri. O situație aparte o prezintă descoperirile funerare din orașul Roman (jud. Neamț), unde au fost identificate mai multe complexe funerare ale epocii bronzului, dintre care două aveau in inventar vase tipice mediului Komarov, in asociere cu altele care prezintă trăsături monteorene. Avand in vedere cele enunțate anterior, se impune o analiză mai amănunțită a ceea ce inseamnă stabilirea limitei sudice a culturii Komarov, precum și raporturile de contemporaneitate cu diverse culturi ale epocii bronzului.